ICCJ. Decizia nr. 568/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 568/2005
Dosar nr. 3676/2004
Şedinţa publică din 2 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 13 ianuarie 2004, reclamantul L.N. a solicitat anularea hotărârii nr. 12887 din 25 noiembrie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a arătat că după cedarea Ardealului de Nord, tatăl său, care lucra în funcţia de acar la C.F.R. Cluj, a fost obligat de autorităţile maghiare, instaurate după Dictatul de la Viena, să se strămute din comuna Bonţida, în localitatea Budaors din Ungaria.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 175 din 4 februarie 2004, a respins acţiunea, ca nefondată.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada că tatăl său a fost transferat din România, în Ungaria, în urma Dictatului de la Viena, din localitatea Bonţida, în localitatea Budaors, Ungaria. Dar şi în situaţia în care ar fi făcut acesta dovadă, instanţa a apreciat că reclamantul nu putea beneficia de drepturile de strămutat, întrucât nu se încadrează în dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, câtă vreme a acceptat măsura impusă de guvernul maghiar.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, L.N., criticând-o pentru nelegalitate.
Recurentul a susţinut că fraţii săi, L.I. şi L.G., aflându-se în aceeaşi situaţie şi pentru aceleaşi motive, li s-a recunoscut calitatea de strămutat.
Verificând sentinţa recurată, în raport cu critica formulată, probele administrate şi dispoziţiile legale incidente în cauză, se constată că recursul este întemeiat.
Potrivit OG nr. 105/1999, persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau a fost obligată să-şi schimbe domiciliul, din motive etnice.
Reclamantul, născut la data de 22 august 1934, în comuna Bonţida, judeţul Cluj, a fost nevoit să se refugieze, împreună cu părinţii şi fraţii săi, în localitatea Budaors din Ungaria, întrucât tatăl său, care era angajat M.A.V., a fost obligat să se mute cu serviciul în Ungaria. Această măsură a fost un abuz, şi nu o schimbare obişnuită a locului de muncă al tatălui său, fiind nevoit să plece, pentru că, altfel, nu ar fi putut asigura întreţinerea familiei, în lipsa unei alte surse de venit.
Este evident că măsura schimbării locului de muncă al acestuia a fost un act impus, o măsură de persecuţie din motive etnice, care trebuie interpretată în raport cu conjunctura istorică a momentului, fiind cunoscute tendinţele de deznaţionalizare forţată a populaţiei române din teritoriile ocupate.
Potrivit Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), beneficiază de prevederile OG nr. 105/1999, cetăţeanul român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a fost strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu.
În perioada 1 septembrie 1940 - 6 martie 1945, tatăl reclamantului a fost strămutat împreună cu familia, din localitatea Bonţida, judeţul Cluj, în Ungaria.
Aşa fiind, Curtea va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi în fond, va admite acţiunea, obligând Casa Judeţeană de Pensii Cluj, să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de L.N., împotriva sentinţei civile nr. 175 din 4 februarie 2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea, anulează hotărârea nr. 12887 din 25 noiembrie 2003 şi obligă pârâta, la emiterea unei noi hotărâri, prin care să i se recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu noiembrie 2003.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 567/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 570/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
