ICCJ. Decizia nr. 566/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 566/2005
Dosar nr. 738/2004
Şedinţa publică din 2 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin actul de sesizare nr. 9035/3D din 25 iunie 2003, al Procurorului financiar de pe lângă Camera de Conturi Bucureşti s-a solicitat:
I. Obligarea SC A.C. SA, la plata către bugetul statului, a următoarelor sume:
a. contravaloare T.V.A. în sumă de 23.389.856 lei;
b. contravaloare majorări de întârziere în sumă totală de 158.424.405 lei;
c. contravaloare penalităţi de întârziere în sumă totală de 18.052.948 lei.
II. Obligarea în solidar a lui D.C. şi B.F., la dezdăunarea SC A.C. SA, cu contravaloarea majorărilor de întârziere în sumă totală de 158.424.405 lei şi a penalităţilor de întârziere, în sumă totală de 18.052.948 lei.
Colegiul jurisdicţional al municipiului Bucureşti, prin sentinţa nr. 84 din 8 aprilie 2003, în baza art. 71 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată, a admis actul de sesizare de pe lângă Camera de Conturi Bucureşti şi în consecinţă:
A dispus virarea de către SC A.C. SA Bucureşti, către bugetul statului, a sumelor de: 23.389.856 lei, cu titlu de T.V.A., 158.424.405 lei, cu titlu de majorări de întârziere pentru nevirarea T.V.A. la termen şi 18.052.948 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere pentru nevirarea T.V.A. la termen.
A obligat în solidar pe D.C. şi B.F., la plata către SC A.C. SA, Bucureşti a sumei de 176.477.353 lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin generarea majorărilor şi penalităţilor de întârziere la plata T.V.A., precum şi a foloaselor nerealizate aferente acestei sume, calculate prin aplicare dobânzii de referinţă practicată de Banca Naţională a României, de 18,45%, începând cu data virării sumelor de mai sus, de către SC A.C. SA, către bugetul de stat, până la achitarea integrală a debitului de către D.C. şi B.F., până la concurenţa sumei de 180 milioane pentru fiecare.
Pentru a hotărî astfel, Colegiul jurisdicţional a reţinut că în perioada 26 noiembrie - 20 decembrie 2002, Direcţia de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi Bucureşti a verificat modul de administrare a patrimoniului în anul 2001, la SC A.C. SA, ocazie cu care s-a constatat diminuarea obligaţiei de plată a T.V.A. datorată bugetului de stat pe anul 2001, cu suma de 23.389.856 lei, reprezentând T.V.A. aferentă garanţiilor de bună execuţie, facturată, dar necolectată.
În baza contractelor încheiate şi în urma execuţiei lucrărilor, s-a reţinut că societatea a emis factura finală cu T.V.A., clienţilor, care cuprindea şi valoarea garanţiilor de bună execuţie prevăzute în contract.
Cu toate acestea, în jurnalele de vânzări, valoarea facturată a fost diminuată cu valoarea garanţiilor de bună execuţie reţinute. Astfel, T.V.A. aferentă garanţiilor, deşi a fost facturată clienţilor, nu a fost înregistrată ca T.V.A. colectată şi nici achitarea bugetului de stat, fiind evidenţiată până la data controlului ca T.V.A. neexigibilă.
Fiind încălcate dispoziţiile art. 13 alin. (1) din OUG nr. 17/2000, privind T.V.A. şi ale pct. 8.1 din Normele de aplicare, aprobate prin HG nr. 401/2000, s-a procedat la recalcularea T.V.A. de plată, stabilindu-se o diferenţă de plată în valoare de 23.389.856 lei, sumă achitată în timpul controlului, cu O.P. nr. 380 din 17 decembrie 2001. S-au calculat majorări de întârziere şi penalităţi şi s-a stabilit angajarea răspunderii civile a contabilulu-şef B.F. şi a directorului D.C.
În urma controlului a mai rezultat şi faptul că societatea a întocmit cu întârziere, facturi pentru livrările de bunuri pe bază de aviz de însoţire, depăşind termenul legal de 3 zile lucrătoare de la data avizului, fapt ce a condus la constituirea şi plata cu întârziere a T.V.A. datorată pe anul 2001, fiind calculate majorări de 29.591.149 lei şi penalităţi de 3.558.798 lei, situaţie constatată în cazul a 21 de avize întocmite în perioada iunie, octombrie şi decembrie 2001, pentru bunurile livrate în valoare de 3.219.339.461 lei.
În aceste cazuri, facturarea s-a efectuat cu întârziere de 4, până la 164 zile.
S-a mai reţinut faptul că în cazul lucrărilor de construcţii montaj, contractele cu R.A. T.B. şi executate în anul 2001, ce au fost decontate pe bază de situaţii de lucrări, facturarea serviciilor prestate s-a efectuat după 2 - 3 luni de la data executării lucrărilor şi întocmirii situaţiilor de lucrări.
T.V.A. aferentă lucrărilor executate a fost evidenţiată ca neexigibilă, în contul 4428, fiind colectată la data emiterii facturii. Cum facturarea s-a efectuat după 2 - 3 luni de la executarea lucrărilor, colectarea s-a realizat cu întârziere, denaturând cuantumul obligaţiei de plată datorată lunar bugetului de stat, astfel s-au calculat majorări de întârziere, în sumă de 239.525.536 lei şi penalităţi de întârziere, în sumă de 34.743.953 lei.
În lunile octombrie - decembrie 2001, societatea a achitat majorări de întârziere, în sumă totală de 121.897.616 lei şi penalităţi de întârziere, în sumă de 21.958.070 lei, situaţie în raport cu care s-a reţinut că societatea mai datorează majorări de întârziere în sumă de 117.627.920 lei (239.525.536 lei - 121.897.616 lei) şi penalităţi de întârziere în sumă de 12.785.883 lei (34.743.953 - 21.958.070 lei).
Din înscrisurile dosarului s-a reţinut că în mod nelegal unitatea nu a achitat T.V.A. aferentă garanţiilor de bună execuţie, facturată, dar considerată de unitate, ca neexigibilă, din culpa din D.C. şi B.F.
Împotriva sentinţei au declarat recurs jurisdicţional, atât societatea, cât şi cele două persoane fizice obligate la plata daunelor.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr. 524 din 23 septembrie 2003, a admis recursurile declarate de societate şi D.C. şi a modificat sentinţa recurată, după cum urmează:
A. A constatat că suma de 23.389.856 lei (T.V.A.) a fost achitată.
B. a) A înlăturat obligarea solidară a lui D.C., de la plata sumei de 176.477.353 lei, despăgubiri civile faţă de SC A.C. SA Bucureşti şi a respins actul de sesizare în ceea ce-l priveşte.
b) A înlăturat obligarea recurentului, la plata sumei de 150.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
c) A anulat sechestrul asigurărilor instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ale lui D.C.
C. A menţinut celelalte dispoziţiile ale sentinţei.
A respins recursul jurisdicţional declarat de B.F., împotriva aceleiaşi sentinţe şi a obligat-o la 100.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că recursul societăţii este fondat, întrucât instanţa, deşi legal a obligat-o la plata sumei de 23.389.856 lei, cu titlu de T.V.A., a omis să constate că această sumă a fost virată în timpul controlului, cu O.P. nr. 380 din 17 decembrie 2002.
Recursul lui B.F. a fost respins, întrucât aceasta, contabil-şef, avea obligaţia de a organiza, conduce şi coordona activitatea de emitere, urmărire, încasare şi plată a facturilor la termenele şi în condiţiile prevăzute de lege, precum şi a întocmirii deconturilor de T.V.A.
Recursul declarat de D.C. a fost admis, reţinându-se că acesta nu ar avea o culpă proprie în producerea prejudiciului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, B.F., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aplicarea greşită a normelor legale.
Se susţine că printr-o interpretare eronată şi trunchiată a dispoziţiilor legale privind regimul fiscal al garanţiilor de bună executare, a fost obligată la plata unor sume care nu se datorează de unitate, creându-se premisele unei îmbogăţiri fără justă cauză, că nu i se poate reţine nici o culpă în exercitarea sancţiunilor de serviciu şi că probatoriul existent este insuficient, impunându-se casarea cu trimitere, pentru a se administra proba cu interogatoriu, atât a persoanei juridice, cât şi a lui D.C.
Recursul este nefondat.
B.F., în perioada supusă controlului, îndeplinea funcţia de contabil-şef. Potrivit fişei postului, avea obligaţia de a organiza, conduce şi coordona „activitatea de emitere, urmărire, încasare şi plată a facturilor, la termenele şi în condiţiile prevăzute de lege şi în fapt, a întocmit şi evidenţiat în contabilitate, facturile emise clienţilor şi a întocmit deconturile de T.V.A., fără a o colecta şi vira în condiţiile şi termenele cerute de lege.
Aceasta a nesocotit dispoziţiile OUG nr. 17/2000 privind T.V.A., act aplicabil perioadei controlate.
Art. 18 parag. 2 din OUG nr. 17/2000, prevede: „T.V.A. datorată bugetului de stat se stabileşte ca diferenţă între valoarea taxei facturate pentru bunurile livrate şi serviciile prestate şi a taxei aferente intrărilor".
Ţinând seama de aceste prevederi, legal organul de control a procedat la recalcularea T.V.A. de plată pe anul 2001, luând în calcul şi T.V.A. aferentă valorii garanţiilor de bună execuţie şi a stabilit o diferenţă de plată de 23.389.856 lei.
Plata majorărilor de întârziere, de 11.205.336 lei, este datorată potrivit art. 31 din OUG nr. 17/2000, iar a penalităţilor, în sumă de 1.708.267 lei, în baza art. 13 şi 131 din OG nr. 11/1996, privind executarea creanţelor bugetare, aşa cum au fost modificate prin OG nr. 26/2001.
Pentru facturarea cu întârzieri cuprinse între 4 şi 164 zile, cu nerespectarea termenului de 3 zile de la data livrării, obligaţie prevăzută la pct. 11.7 din Normele de aplicare a OUG nr. 17/2000, aprobate prin HG nr. 401/2000, se datorează majorări de întârziere, de 29.591.149 lei şi penalităţi, de 3.558.789 lei.
În cazul lucrărilor de construcţii montaj contractate cu R.A. T.B. şi executare în anul 2001, decontate pe bază de situaţii de lucrări, facturarea serviciilor prestate s-a efectuat după 2 - 3 luni de la data executării lucrărilor şi întocmirii situaţiilor de lucrări.
Consecinţa neemiterii facturilor în termen legal pentru lucrările efectuate, a constat în denaturarea cuantumului obligaţiei de plată lunară datorate bugetului de stat, T.V.A., aferentă lucrărilor executate fiind evidenţiată pe baza situaţiilor de lucrări ca neexigibilă şi colectată la data emiterii facturilor, după 2 - 3 luni de la executarea lucrărilor, majorările datorate fiind de 117.627.920 lei şi penalităţi de întârziere, de 12.785.883 lei.
Apărarea recurentei, că serviciile prestate au fost stabilite în momentul semnării de către beneficiar, a situaţiilor de lucrări şi că acesta din urmă având o structură greoaie, a dus la întârziere, în mod justificat nu a fost primită, întrucât pct. 11.7 din HG nr. 401/2000, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 17/2000, prevede că facturarea se face în termen de 3 zile de la întocmirea documentelor prin care furnizorii, prestatorii şi beneficiarii au stabilit cantităţile livrate şi serviciile prestate.
Aceste documente se întocmesc în mod obligatoriu până la finele lunii următoare celei în care s-a efectuat livrarea de bunuri, sau, după caz, prestarea de servicii.
În cauză, pe situaţiile de lucrări nu a fost menţionată data la care au fost confirmate de reprezentanţii R.A. T.B., astfel că facturarea conform legii trebuia efectuată cel târziu la finele lunii următoare celei în care s-a efectuat prestarea de serviciu.
Nici împrejurarea că recurenta are ca nivel de pregătire profesională, un nivel mediu (absolventă liceu economic), nu-i înlătură răspunderea, ea trebuind să respecte obligaţiile legale ce-i reveneau în funcţia de contabil-şef pe care o îndeplinea.
În cauză, materialul probator existent (acte) este suficient, iar proba solicitată a se administra interogatoriu, este nerelevantă.
În consecinţă, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.F., împotriva deciziei nr. 524 din 23 septembrie 2003, a Curţii de Conturi a României, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 563/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 567/2005. Contencios → |
|---|
