ICCJ. Decizia nr. 5990/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin decizia nr. 4734 din octombrie 2005, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, a constatat nul, recursul declarat de Ministerul Culturii și cultelor împotriva sentinței civile nr. 2286 din 21 octombrie 2004, a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și a respins, ca nefondat, recursul declarat de D.B.F. împotriva aceleiași sentințe.
împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, Ministerul Culturii și Cultelor, invocând dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I, art. 319 alin. (1) și art. 320 alin. (1) C. proc. civ.
în motivarea cererii, contestatorul susține că instanța de recurs a admis în mod greșit excepția nulității recursului, ca nefiind motivat în termenul legal și a făcut aplicarea art. 306 alin. (1) C. proc. civ., săvârșind o eroare materială, în raport cu înscrisurile aflate la dosar.
în acest sens se susține că prin adresă oficială, Curtea de Apel București a confirmat pentru termenul de la 5 octombrie 2005, depunerea celor două adrese (declarația de recurs și motivele de recurs, nr. 8328/RT din 21 decembrie 2004), aplicând ștampila de primire a acestora în ziua de 23 octombrie 2004, menționând în cuprinsul adresei că "s-a depus recursul motivat de către Ministerul Culturii și Cultelor".
De asemenea, contestatorul susține textul că, deși "a depus declarația de recurs, împreună cu motivele de recurs propriu-zise, cu cererea având număr de ieșire al Ministerului Culturii și Cultelor nr. 8328/RT din 21 decembrie 2004, totuși instanța de recurs în mod greșit a constatat nul, recursul, apreciind că sintagma "recursul motivat" nu este identică cu cea de "motive de recurs", ea neregăsindu-se în Codul de procedură civilă.
Totodată, contestatorul susține că din perspectiva acestui raționament eronat, "simpla absență în dosar a filelor conținând motivele de recurs propriu-zise", a condus tot eronat la formarea convingerii intime a instanței, că acestea n-au fost depuse în termenul legal prevăzut de lege, ci abia la primul termen de judecată, când s-a constatat de către instanță, lipsa acesteia de la dosar.
în plus, arată contestatorul, după pronunțarea soluției atacate, cu adresa nr. 52789 din 11 octombrie 205, înregistrată la Curtea de Apel București, la 14 octombrie 2005, Ministerul Culturii și Cultelor a solicitat încuviințarea eliberării unei copii xerox din Registrul General de Dosare - poziția dos. 2941/2004, care să reconfirme depunerea motivelor de recurs în termen legal și s-a eliberat această dovadă deplină a împrejurării invocate.
Examinând cererea, în raport cu toate înscrisurile depuse la dosar, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei, se constată că cererea prin care se solicită anularea deciziei nr. 4734 din 5 noiembrie 2005, a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, este nefondată.
într-adevăr, conform art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul "se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs", iar conform art. 3021lit. c), cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
în cauză, se constată, fără putere de tăgadă, că prin adresa nr. 8328/RT din 21 decembrie 2004, înregistrată la 23 decembrie 2004, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, Ministerul Culturii și Cultelor a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 2286 din 21 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Prin urmare, se constată că nu au fost respectate nici dispozițiile art. 3021lit. c), nici cele ale art. 303 alin. (1) C. proc. civ., motivele de recurs neregăsindu-se însăși în cererea de recurs și nici nu s-a făcut vreo mențiune, în sensul că acestea sunt formulate separat.
De asemenea, se reține că în ședința de judecată din 29 iunie 2005, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a pus în discuția părților, excepția nemotivării în termen legal a recursului declarat de Ministerul Culturii și Cultelor și în urma dezbaterilor consemnate în încheierea de ședință, a solicitat Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, să comunice data înregistrării acestora.
Prin adresa nr. 29177 din 20 iulie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a răspuns că reclamantul a depus motive de recurs, la 23 decembrie 2004, iar Ministerul Cultelor, recurs motivat, tot la 23 decembrie 2004.
în dosarul de recurs, conform mențiunii de pe sigiliu, se constată că nu se regăsesc motivele de recurs la care face referire contestatorul, iar din încheierea din 29 iunie 2005 (a cărei rectificare nu a fost solicitată), se reține că au fost depuse la dosar, doar două file.
Mai mult, se constată că în dosarul contestației în anulare se depune pretinsa copie a motivelor de recurs, dar cu alt număr de file, respectiv cinci, adresate nu Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ci înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, în timp ce declarația de recurs, înregistrată la 23 decembrie 2004 și care conține, într-adevăr, două file, a fost adresată Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Din examinarea copiei filei din Registrul general de dosare al Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, rezultă că la 23 decembrie 2004, Ministerul Culturii a depus "motive de recurs", dar nu rezultă că a depus cererea de declarare a recursului care a fost înregistrată, într-adevăr la 23 decembrie 2004 și care a fost depusă și în dosarul de recurs.
în aceste condiții, se constată că este fără putere de tăgadă doar că în dosarul de recurs a fost depus recursul înregistrat la 23 decembrie 2004, în realitate declarația de recurs. Depunerea motivelor de recurs în formatul cu cinci file, care se susține că au fost înregistrate în termen și anexate la primele două file ale declarației de recurs, nefiind dovedită cu certitudine.
Prin urmare, constatându-se că în mod corect a procedat instanța de recurs, prin aplicarea sancțiunii nulității, a respins contestația în anulare formulată în cauză, ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5999/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5989/2005. Contencios → |
|---|
