ICCJ. Decizia nr. 5989/2005. Contencios

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște, sub nr. 3483/2005, reclamantul D.N. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea nr. 5305 din 25 aprilie 2005, emisă de pârâtă.

în motivare, reclamantul a arătat că este beneficiarul prevederilor Legii nr. 309/2002, întrucât a satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și că poate beneficia de acordarea drepturilor bănești, începând cu luna iunie 2002, data intrării în vigoare a Legii nr. 309/2002.

Prin sentința civilă nr. 2662 din 29 iunie 2005, Judecătoria Târgoviște a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Ploiești, motivând că, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002, persoana interesată poate face contestație la curtea de apel, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, potrivit legii contenciosului administrativ.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 114 din 9 august 2005, a respins contestația formulată de reclamantul D.N.

Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile prevăzute de actul normativ, persoana îndreptățită, începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a depus cererea, cu actele doveditoare, respectiv aprilie 2005, iar drepturile i-au fost acordate reclamantului, în conformitate cu dispoziția legală menționată anterior, începând cu data de 1 mai 2005.

împotriva acestei sentințe a declarat recurs, D.N., arătând că în mod greșit, instanța de fond i-a respins acțiunea, întrucât beneficia de prevederile Legii nr. 309/2002 și de acordarea drepturilor corespunzătoare pentru perioada 2002 - aprilie 2005, de la data intrării în vigoare a normei legale în materie. A mai arătat că nu i-au fost acordate drepturile bănești aferente perioadei 1 mai - 30 septembrie 2005, în cuantum de 3.705.000 lei.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetățeanul roman care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă, în perioada 1950 - 1961

Potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 309/2002, persoanele prevăzute la art. 1, vor beneficia de prevederile prezentei legi, începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii, iar dispozițiile art. 6 din același act normativ prevăd că stabilirea și plata drepturilor prevăzute în prezenta lege se fac de către Casele Teritoriale de Pensii.

Cum, recurentul-reclamant a depus acțiunea inițială, însoțită de actele doveditoare, în aprilie 2005, în mod corect instanța de fond a stabilit că acordarea drepturilor de către Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, începând cu luna mai 2005, este în conformitate cu prevederile legale în materie, întrucât norma de drept are caracter imperativ și absolut, în sensul că interpretarea ei nu poate fi lăsată la simpla apreciere a unui subiect de drept.

Pentru aceste considerente, înalta Curte a constatat că recursul este nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., l-a respins ca atare.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5989/2005. Contencios