ICCJ. Decizia nr. 6002/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea formulată la 26 aprilie 2004, reclamantul D.N. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 14107 din 8 aprilie 2004, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 651 din 17 mai 2004, a respins acțiunea, reținând că localitatea Dobrovăț din județul Iași, din care reclamantul susține și dovedește cu martori că s-a refugiat, "nu a fost cedată autorităților maghiare", în urma Dictatului de la Viena, fapt rezultat "din copia tabelului depus de către pârâtă".
împotriva acestei decizii a declarat recurs, reclamantul.
în motivele de recurs s-a susținut că în mod greșit, instanța de fond a reținut că localitatea Dobrovăț nu a fost ocupată de autoritățile maghiare după Dictatul de la Viena, deoarece aceasta se afla pe teritoriul județului Vaslui, în prezent în județul Iași, iar cauza refugiului său a fost ocuparea localității de către trupele germane, în martie 1941 și obligarea lui, alături de alți minori, la muncă forțată în beneficiul trupelor de ocupație.
A mai susținut, de asemenea, recurentul că, după plecarea trupelor germane, comuna a fost ocupată de trupele sovietice.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această lege, persoanele, cetățeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutați expulzați sau refugiați în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute de lege se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale, cu declarații de martori.
Din dovada eliberată de Primăria comunei Dobrovăț rezultă că această localitate aparținea, până în 1968, județului Vaslui, iar în perioada 6 septembrie 1940 - 21 august 1944 a fost ocupată de trupele germane; ulterior acestei date, se mai precizează în adresă, localitatea a fost ocupată de trupele sovietice.
Mențiunile din adresa primăriei se coroborează cu declarația martorilor B.M. și M.I., din care rezultă că au fost refugiați, împreună cu recurentul, din comuna Dobrovăț, în localitatea Sudrigiu, județul Bihor, în perioada martie 1941 - noiembrie 1944, ca urmare a ocupației străine.
Pentru aceste considerente, constatând că în cauză sunt îndeplinite cerințele Legii nr. 189/2000 și în baza dispozițiilor art. 304 și 312 C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul și a modificat sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii reclamantului D.N.
Pe cale de consecință, a fost anulată hotărârea emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta să recunoască reclamantului, beneficiul drepturilor solicitate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6001/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1233/2005. Contencios → |
|---|
