ICCJ. Decizia nr. 6005/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 305/2005, Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B.V., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor - Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al județului Cluj.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în baza dispozițiilor Legii nr. 360/2002, că actele administrative atacate sunt legale și temeinice, motiv pentru care a respins acțiunea promovată de reclamant.
împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs B.V., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Arată recurentul că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate și dispozițiile legale în materie, ignorând fapte probate cu acte existente în dosar, care ar fi condus-o la o altă soluție în cauză.
Recursul este nefondat și va fi respins.
Examinând cererea, sub imperiul dispozițiilor art. 3041C. proc. civ., în raport cu totalitatea probatoriilor admise și administrate, înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele:
în perioada iunie - august 2004, recurentul-reclamant a săvârșit fapte incriminate de Legea nr. 360/2002, pe larg arătate în actele administrative contestate, având un comportament necorespunzător față de statutul său. Prin acest comportament relevat de organele în drept, a adus atingere onoarei de polițist și probității profesionale, motiv pentru care s-a făcut vinovat de încălcarea dispozițiilor art. 57, 58 și urm. din Legea nr. 360/2002.
Destituirea din poliție a fost dispusă în virtutea dispozițiilor legale și în raport cu gravitatea faptelor comise, polițistul nefiind, astfel cum rezultă din dosar, la primele abateri disciplinare.
Fără posibilitate de tăgadă, rezultă că recurentul a fost cercetat administrativ de către Comisia de cercetare prealabilă, sancțiunea aplicată având un caracter disciplinar, și nu unul penal, cum susține acesta.
De altfel, sancțiunile disciplinare sunt măsuri de pedepsire în cazul săvârșirii de către polițist a unor abateri grave, respectiv a încălcării Normelor deontologice specifice muncii acestuia. Acest fapt este stabilit conform art. 15 din Ordinul Ministerul Administrației și Internelor nr. 350/2002, care privește disciplina și deontologia profesională a polițiștilor.
Corect, instanța de fond a făcut o amplă analiză a probatoriilor și a stabilit că în speță, actele administrative deduse judecății sunt în conformitate cu Legea nr. 360/2002.
Nu poate fi primit nici motivul de recurs referitor la avizul Procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, privind eliberarea din funcție, întrucât acesta nu are nici o legătură cu încetarea raporturilor de muncă ale recurentului cu instituția, întrucât acest fapt este sub imperiul Legii nr. 360/2002. Din cuprinsul art. 6 Legea nr. 364/2004, invocată de recurent pe acest aspect, rezultă că acest aviz nu este obligatoriu, însă, în speță, avizul există și a fost dat la 17 noiembrie 2004.
Recurentul a fost cercetat de organele abilitate în acest sens, în conformitate cu dispozițiile Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. 350/2002, fără a i se încălca vreun drept protejat de lege, astfel cum greșit susține în motivele de recurs.
Față de toate aceste considerente și de totalitatea probelor dosarului, rezultă că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de B.V., conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6004/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 6003/2005. Contencios → |
|---|
