ICCJ. Decizia nr. 6004/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea formulată la 29 iunie 2005, reclamantul M.N. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 12774/12259, emisă de pârâtă, la data de 17 iunie 2004 și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 749 din 20 aprilie 2005, a respins acțiunea, cu motivarea că petentul nu a făcut dovada susținerilor sale cu acte, iar din depozițiile de martori depuse la dosar rezultă că aceștia nu au cunoscut personal evenimentele legate de refugiul reclamantului și al familiei sale.
împotriva acestei soluții a declarat recurs, reclamantul M.N.
în motivele de recurs, acesta a invocat imposibilitatea prezentării de acte oficiale, în susținerea afirmațiilor sale, precizând, totodată, că declarațiile martorilor, coroborat cu mențiunea din certificatul său de naștere, prin care se contestă că s-a născut în Basarabia, erau suficiente pentru a-i dovedi susținerile.
Pe cale de consecință, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în fond, admiterea acțiunii.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ, persoanele, cetățeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții de natură etnică, fiind strămutate, expulzate sau refugiate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute de lege se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/200, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale, cu declarații de martori.
în speță, din declarațiile autentificate ale martorilor, rezultă că aceștia au aflat despre refugiul recurentului, din relatările mamei soției sale, ei cunoscându-l pe acesta în perioada ulterioară acelor evenimente, respectiv din 1975 - 1976.
Coroborând dispozițiile martorilor, cu adresa în care menționează că nu există, la Arhivele Naționale, înscrisuri oficiale privitoare la refugiul recurentului, din Basarabia, în România, rezultă că, în mod corect, instanța de fond a respins acțiunea, reținând că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor cerute de Legea 189/2000.
Pentru aceste considerente și constatând că nu există, potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., motive pentru casarea sau modificarea hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea a respins, ca nefondat, prezentul recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6008/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 6005/2005. Contencios → |
|---|
