ICCJ. Decizia nr. 6024/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 747 din 15 noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția de nelegalitate a prevederilor art. 24-30 din Ordinul nr. 279 din 22 iulie 2004, emis de Președintele A.N.O.F.M., în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (2) teza finală, coroborat cu prevederile art. 174-187 din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, invocată de reclamanta SC C.C. SRL Seini, în contradictoriu cu pârâta A.N.O.F.M., prin A.J.O.F.M. Maramureș.
împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 3041C. proc. civ., susținând, în esență, că în mod greșit, instanța a respins excepția de nelegalitate a prevederilor art. 24-30 din Ordinul nr. 279/2004, emis de Președintele A.N.O.F.M., deși era întemeiată și se impunea a fi admisă.
Recursul este nefondat.
Procedura privind activitatea de control, de îndeplinire a măsurilor asiguratorii, precum și de efectuare a executării silite a debitelor rezultate din nerespectarea prevederilor Legii nr. 76/2002, se aprobă prin ordin al Președintelui A.N.O.F.M.
Ordinul nr. 279 din 22 iulie 2004, emis de președintele agenției naționale sus-menționate, în prevederile art. 24-30 reglementează modalitatea de organizare a executării dispozițiilor unei legi speciale, derogatorie de la dispozițiile dreptului comun, respectiv, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care în dispozițiile art. 174-187, reglementează soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrativ-fiscale.
Ordinul nr. 279/2004, al A.N.O.F.M., constituie un act administrativ cu caracter normativ emis în vederea organizării și executării prevederilor Legii nr. 76/2002, și nu un act administrativ fiscal în sensul O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală.
Organele de control ale A.J.O.F.M. verifică modul de respectare a obligațiilor privind încadrarea în muncă și menținerea raporturilor de muncă de către angajatorii care au beneficiat de subvenții, credite sau fonduri nerambursabile în condițiile Legii nr. 76/2002, acestea nefiind obligații fiscale, de natura celor prevăzute în mod expres prin art. 22 din O.G. nr. 92/2003, republicată și modificată, iar procesele-verbale de control încheiate de A.J.O.F.M., nu constituie acte administrative fiscale, în sensul sus-menționat de O.G. nr. 92/2003.
Așa fiind, în temeiul art. 4 alin. (1) și (4) din Legea nr. 554/2004, legal instanța de fond a respins excepția de nelegalitate a prevederilor art. 24-30 din Ordinul nr. 279/2004, emis de Președintele A.N.O.F.M., încât recursul reclamantei este nefondat și a fost respins, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2589/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 6021/2005. Contencios → |
|---|
