ICCJ. Decizia nr. 6013/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 115 din 10 august 2005, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantele SC I.T. SRL, SC H.T. SRL, SC S.T. SRL și SC D.T. SRL, împotriva pârâtei A.R.R. și în consecință, a suspendat atribuirea traseului cod 118 din oferta 62 din Programul de Transport pe perioada 2005 - 2008, întocmit de pârâtă, până la soluționarea acțiunii în anularea atribuirii traseului respectiv. Au fost respinse, ca nefondate, excepția lipsei obiectului acțiunii, a inadmisibilității cererii de ordonanță președințială și a lipsei calității procesuale pasive, ridicate de pârâtă.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 581 C. proc. civ., respectiv condiția urgenței, cea a neprejudecării fondului și cea de măsură vremelnică. Astfel, în calitatea lor de deținătoare de licență de execuție traseu, reclamantele sunt interesate să solicite suspendarea și, separat anularea unui nou traseu care se suprapune cu unul deja existent. Dovada acțiunii în anulare a fost depusă la dosar, iar suspendarea s-a cerut până la soluționarea acțiunii în anularea atribuirii traseului respectiv.
S-a subliniat că dacă toate aceste condiții nu ar fi fost îndeplinite, consecința ar fi fost aceea a respingerii cererii, ca nefondată, și nu ca inadmisibilă, cum a apreciat pârâta.
în termen legal, împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, pârâta A.R.R.
Prin cererea de recurs a fost reiterată excepția inadmisibilității cererii de ordonanță președințială în cauzele privind suspendarea actelor administrative.
în motivarea acestei susțineri, recurenta a făcut trimitere la dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, lege specială și la practica înaltei Curți de Casație și Justiție, în această materie.
Examinând sentința atacată, înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, ca întemeiată, critica formulată de recurenta A.R.R., astfel că pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se impune admiterea recursului și modificarea hotărârii ce a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de ordonanță președințială.
Materia contenciosului administrativ este reglementată printr-o lege specială, respectiv prin Legea nr. 554/2004.
Potrivit alin. (1) din art. 28 din actul normativ menționat, dispozițiile acestuia "se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte, precum și cu procedura reglementată de prezenta lege".
Prin art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 a fost instituită o procedură specială pentru soluționarea grabnică a unor situații de urgență, mai exact pentru cazurile în care se poate cere suspendarea executării unui act administrativ, așa cum este și cazul în speță.
Ignorarea normei speciale și raportarea la procedura de drept comun prevăzută de art. 581 C. proc. civ., au condus instanța fondului la o dezlegare greșită a excepției inadmisibilității cererii de ordonanță președințială, excepție invocată de pârâta A.R.R.
Temeinicia cererii de suspendare a atribuirii traseului cod 118 din oferta 62 din Programul de Transport întocmit de A.R.R., pe perioada 2005 - 2008, nu poate fi cercetată în afara dispozițiilor cu caracter special arătate mai înainte, sub acest aspect, fiind evidentă incompatibilitatea prevederilor Codului de procedură civilă, cu dispozițiile legale incidente.
Având în vedere dovezile de la dosarul de fond și văzând dispozițiile art. 274 C. proc. civ.,
| ← ICCJ. Decizia nr. 6016/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 6006/2005. Contencios → |
|---|
