ICCJ. Decizia nr. 683/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 683/2005
Dosar nr. 4959/2004
Şedinţa publică din 8 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 6 februarie 2004, reclamanta R.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 8486 din 16 ianuarie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Motivându-şi cererea, reclamanta a arătat că este îndreptăţită la acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de actul normativ indicat, întrucât s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi, dobândind acelaşi statut de refugiat cu aceştia.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 172/CA/2004 - PI din 8 martie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada 7 martie 1943 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că şi copiii născuţi în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi ori s-au refugiat, au acelaşi statut cu părinţii lor, respectiv au suferit persecuţii din motive etnice, în perioada cuprinsă între data naşterii lor şi data de 6 martie 1945, când teritoriul a fost retrocedat şi a încetat motivul strămutării.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, susţinând, în esenţă, că nefiind născută la data strămutării părinţilor săi, intimata-reclamantă nu poate beneficia de prevederile actului normativ reparatoriu, întrucât legislaţia română nu recunoaşte capacitatea de folosinţă, nici de domiciliu, în favoarea fătului conceput, singura excepţie fiind cea în care fătul conceput să se fi născut viu, pentru a i se deschide dreptul la moştenire.
Criticile formulate sunt neîntemeiate, în speţă nepunându-se problema statutului sau drepturilor copilului, înainte de momentul naşterii sale, ci după.
Este necontestat că reclamanta s-a născut la data de 7 martie 1943, în oraşul Stalin, unde părinţii săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate la lit. a) - g).
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective, în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză, este de necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999, şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară, soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Cu această motivare, soluţia curţii de apel este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat, potrivit art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 172/CA - PI din 8 martie 2004, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 682/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 684/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
