ICCJ. Decizia nr. 688/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 688/2005
Dosar nr. 6897/2004
Şedinţa publică din 8 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 16 februarie 2004, reclamantul B.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 9904/9273 din 13 ianuarie 2004 şi obligarea pârâtei să-i ateste calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că, deşi a depus dovezi care atestă că, în perioada ianuarie - august 1944 a fost persecutat din motive etnice, fiind înregistrat în detaşamentele de muncă obligatorie impuse evreilor, la construirea adăpostului antiaerian al mareşalului Antonescu, comisia sesizată i-a respins cererea, apreciind greşit că nu se încadrează în dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 759 din 26 aprilie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, modificată, pentru perioada de persecuţie etnică ianuarie - august 1944, începând cu data de 1 iulie 2003.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu dovezile administrate şi cu prevederile art. 1 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 189/2000, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 367/2001 şi ale art. 4 alin. (2) din HG nr. 127/2002, privind Normele de aplicare a actului normativ reparatoriu în discuţie.
Împotriva sentinţei a declarat recurs în termen legal, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, susţinând în esenţă că, soluţia instanţei de fond este greşită, întrucât trebuia apreciată încadrarea în dispoziţiile legii, numai în raport cu data prezentării dovezilor la comisie şi în funcţie de acestea, reclamantul nefăcând dovada persecuţiei, cu acte oficiale.
Recursul este nefondat.
Din probele administrate, respectiv acte şi declaraţii de martori, rezultă că reclamantul a făcut dovada că a suferit, în perioada ianuarie - august 1944, persecuţii din motive etnice, din partea regimului instaurat în România, în acea perioadă.
Astfel, din adeverinţele nr. A 173 şi nr. 6403 din 1 august 2000, emise de Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, rezultă că reclamantul, membru al Comunităţii Evreilor din Bucureşti, a suferit toate umilinţele, persecuţiile şi restricţiile impuse evreilor, i s-a interzis accesul în învăţământul de stat, a avut cartele de alimente speciale pentru evrei, cu raţia de o cincime din raţia unei cartele normale, a avut restricţii de circulaţie şi de aprovizionare (regim de domiciliu obligatoriu) şi a prestat muncă obligatorie în cadrul detaşamentelor de evrei.
O dovadă suplimentară pentru realitatea, motivul şi durata persecuţiilor o constituie şi declaraţiile martorilor G.I. şi N.J.
Nu are relevanţă pentru stabilirea adevărului, a situaţiei reale de fapt, momentul depunerii acestor dovezi, astfel încât critica formulată de recurentă sub acest aspect, este neîntemeiată.
În consecinţă, faţă de dovezile de la dosar, se reţine că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, considerent pentru care recursul declarat în cauză este nefondat şi urmează ca, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 759 din 26 aprilie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 686/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 689/2005. Contencios.. Contestaţie în anulare → |
|---|
