ICCJ. Decizia nr. 680/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.680/2005
Dosar nr. 3914/2004
Şedinţa publică din 8 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 16 ianuarie 2004, reclamanta B.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, anularea hotărârii nr. 8685 din 8 ianuarie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Motivându-şi cererea, reclamanta a arătat că s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi, dobândind acelaşi statut de refugiat, cu aceştia şi că, în mod nelegal, pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de actul normativ invocat.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 89 din 17 februarie 2004, a admis acţiunea şi a dispus anularea hotărârii contestate, cu obligarea pârâtei să emită reclamantei, o nouă decizie cuprinzând drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că starea de fapt, necontestată de pârâtă, confirmă îndeplinirea prevederilor legale incidente, fiind atât în litera, cât şi în spiritul legii, faptul de a se recunoaşte beneficiul acesteia, copiilor născuţi în timpul refugiului părinţilor, pentru efectul produs în viaţa întregii familii.
În ceea ce priveşte notele Casei Naţionale de Pensii, invocate în apărare de către pârâtă, acestea nu pot modifica ori completa legea, fiind de o forţă juridică inferioară.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, susţinând, în esenţă, că prima instanţă nu a ţinut seama de Precizările nr. 3233 din 12 septembrie 2002, emise de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, potrivit cărora de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază şi copiii născuţi în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuţi înaintea sau în timpul refugiului şi născuţi după refugiul părinţilor.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru motivele care se vor expune în continuare.
Este necontestat faptul că reclamanta s-a născut la data de 3 august 1943, în localitatea Târgu Ocna, raionul Târgu Ocna, unde părinţii se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999, şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară, soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Nu este întemeiată susţinerea recurentei privind precizările Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, deoarece acestea contravin atât scopului, cât şi spiritului legii.
Cu această motivare, soluţia curţii de apel este legală şi temeinică, urmând ca, în considerarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul să fie respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 89 din 17 februarie 2004, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 679/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 682/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
