ICCJ. Decizia nr. 679/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 679/2005
Dosar nr. 3912/2004
Şedinţa publică din 8 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 2 octombrie 2003, reclamantul M.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Arad, anularea hotărârii nr. 2142 din 1 august 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Motivându-şi cererea, reclamantul a susţinut că a efectuat stagiul militar, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pârâta respingându-i nelegal, cererea de acordare a drepturilor compensatorii prevăzute de lege.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 21 din 20 ianuarie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru perioadele august 1950 - februarie 1951 şi aprilie 1952 - septembrie 1954.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune în raport cu menţiunile din livretul militar, certificatul CR 3902 din 23 septembrie 2002, al Centrului Militar Judeţean Arad şi adeverinţa nr. 3459 din 19 decembrie 2003, emisă de Centrul Militar Judeţean Arad, precum şi cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Arad.
Recurenta a susţinut că actul administrativ anulat de către prima instanţă, este temeinic şi legal, întrucât în perioada aprilie 1952 - septembrie 1954, intimatul-reclamant a efectuat stagiul militar la U.M. 03953, unitate care, potrivit Nomenclatorului pus la dispoziţie de către Arhivele Statului şi a Notei nr. 2784/2003 a C.N.P.A.S., nu a funcţionat în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii şi, în consecinţă, la stabilirea indemnizaţiei s-a avut în vedere doar perioada 15 august 1950 - 15 februarie 1951.
Recursul este nefondat.
Din actele prezentate de reclamant, în sprijinul cererii sale, rezultă că reclamantul a efectuat serviciul militar, în calitate de constructor, în Detaşamentul Sibiu (august 1950 - februarie 1951) şi în Detaşamentul de muncă U.M. 03953 (aprilie 1952 - septembrie 1954), fiind lăsat la vatră în categoria a II-a, ca soldat neinstruit.
Din moment ce nu se contestă prestarea muncii pe toată durata stagiului militar, în detaşamente de muncă organizate în acest scop, nu se justifică măsura restrângerii perioadei pentru care se acordă drepturile solicitate.
În acest caz, s-ar ajunge la o situaţie inechitabilă, de recompensare parţială a persoanei care a efectuat întreg stagiul militar în condiţii identice şi care, datorită unor împrejurări formale care ţin exclusiv de subordonarea ierarhică a unităţilor militare în care a acţionat, ar beneficia de un tratament diferit pentru aceeaşi prestaţie, ceea ce este inadmisibil.
Apreciind că prima instanţă a stabilit corect starea de fapt în cauză şi a aplicat corespunzător dispoziţiilor legale incidente, Curtea constată că aceasta a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, în considerarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Arad împotriva sentinţei civile nr. 21 din 20 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 678/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 680/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|