ICCJ. Decizia nr. 690/2005. Contencios.. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 690/2005
Dosar nr. 6659/2004
Şedinţa publică din 8 februarie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1887 din 11 mai 2004, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a fost admis în parte, recursul declarat de B.R.D. SA Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 464/2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, s-a modificat sentinţa şi acţiunea a fost admisă în parte. S-a anulat în parte, Decizia nr. 366/2002, a Ministerului Finanţelor Publice, procesul-verbal de control nr. 4614/2002, emis de Direcţia Generală de Îndrumare şi Control Fiscal din cadrul Ministerul Finanţelor Publice, în ce priveşte suma de 3.138.202.161 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar pentru luna mai 2000. Pârâtul a fost obligat să compenseze sau să restituie această sumă, reclamantei şi să mai plătească 5.175.000 lei, cheltuieli de judecată.
Curtea a reţinut în esenţă că reclamanta avea achitat, la momentul intrării în vigoare a OUG nr. 163/2000, impozit suplimentar, deci şi cuantumul impozitului suplimentar pe luna mai 2000, astfel încât majorările de întârziere aferente sunt scutite la plată; că societatea bancară a respectat, pe lângă dispoziţiile art. 4 alin. (1) din OUG nr. 163/2000, condiţiile impuse de dispoziţiile art. 6 din OUG nr. 163/2000, întrucât a achitat debitele scadente, în perioada 19 octombrie - 29 decembrie 2000.
La data de 26 mai 2004, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în temeiul art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1887 din 11 mai 2004 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
În motivarea contestaţiei, s-a arătat că hotărârea instanţei este rezultatul unei greşeli materiale, deoarece nu au fost respectate de către reclamantă, dispoziţiile art. 15 din OUG nr. 163/2000.
Contestatoarea a mai susţinut că şi obligarea la cheltuieli de judecată este rezultatul unei greşeli materiale, deoarece Ministerul Finanţelor Publice, prin atitudinea din proces, nu a determinat aceste cheltuieli.
Verificând cererea formulată şi Decizia contestată, Curtea constată că nu sunt întrunite cerinţele art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.
Greşelile invocate de contestatoare sunt eventualele greşeli de judecată, şi nu doar greşeli materiale, ele reprezentând în realitate, motive de recurs.
Prevederile art. 318 C. proc. civ., se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului. Textul legal nu a urmărit să deschidă părţilor, calea recursului la recurs, care să fie soluţionat de aceeaşi instanţă, sub motivul că s-a stabilit eronat situaţia de fapt, situaţie la care s-ar ajunge în mod nepermis, dacă s-ar accepta punctul de vedere al contestatoarei.
Pentru considerentele expuse, contestaţia în anulare va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva deciziei nr. 1887 din 11 mai 2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 689/2005. Contencios.. Contestaţie în anulare | ICCJ. Decizia nr. 693/2005. Contencios. Conflict negativ de... → |
|---|
