ICCJ. Decizia nr. 689/2005. Contencios.. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 689/2005
Dosar nr. 2076/2003
Şedinţa publică din 8 februarie 2005
Asupra contestaţiei în anulare şi cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 90 din 14 noiembrie 2001, Colegiul jurisdicţional Dâmboviţa al Curţii de Conturi a admis în parte actul de sesizare întocmit de Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Dâmboviţa şi a obligat pe T.E. şi Z.T., la despăgubiri civile, în cuantumul dobânzii de 36,4% asupra plăţilor nelegale efectuate la Sanatoriul TBC Moroieni, de 42.381.845 lei, la care această instituţie a fost obligată către bugetul de stat.
Împotriva sentinţei au formulat recursuri jurisdicţionale, Z.T. şi T.E., recursuri care au fost respinse de către secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr. 55 din 7 februarie 2002.
Şi împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs, T.E. şi Z.T., pe motive că Decizia conţine o eroare, menţionându-se greşit absenţa recurenţilor şi a reprezentantului Sanatoriului TBC Moroieni.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 1048 din 18 martie 2003, a respins recursurile, ca nefondate, cu motivarea că părţile au fost legal citatela Curtea de Conturi, culpa pentru neprezentare la termen, aparţinându-le recurenţilor în exclusivitate.
S-a mai reţinut, în ceea ce priveşte fondul cauzei, că T.E., contabil-şef şi Z.T., fost contabil-şef la Sanatoriul TBC Moroieni, au fost obligaţi de către această unitate, la plata unor sume reprezentând plăţi nelegale făcute de sanatoriu, către executanţii unor lucrări şi a dobânzilor aferente. Cât despre răspunderea fostului director al spitalului, C.M., pe care recurenţii au susţinut că instanţa nu a avut-o în vedere, Curtea a precizat că acesta a decedat, în mod legal fiind introdusă în cauză moştenitoarea acestuia, C.N.
La data de 27 mai 2003, T.E. şi Z.T. au formulat contestaţie în anulare şi cerere de revizuire a deciziei nr. 1048 din 18 martie 2003, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Prin contestaţia în anulare, în temeiul prevederilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., contestatorii-revizuenţi au susţinut că procedura de citare a pârâţilor la Colegiul jurisdicţional Dâmboviţa, nu a fost îndeplinită, întrucât sentinţa s-a pronunţat la 14 noiembrie, deşi termenul de judecată a fost fixat la data de 21 noiembrie 2001. S-a mai arătat că prin sentinţa Colegiului jurisdicţional Dâmboviţa au fost obligaţi să achite încă o dată sumele în cauză, deşi chiar în dispozitiv se recunoaşte că au achitat sumele.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2, 5, 7 şi 8 C. proc. civ. şi ale art. 78 pct. a din Legea nr. 94/1992, susţinându-se că prin sentinţa nr. 90/2001 s-a acordat o sumă mai mare decât s-a cerut, fiind obligaţi să achite de două ori aceeaşi sumă;
- nu s-a ţinut cont de sentinţa nr. 374 din 30 aprilie 1998, a Tribunalul Dâmboviţa şi Decizia nr. 569 din 18 septembrie 1998, a Curţii de Apel Ploieşti;
- au fost împiedicaţi să se înfăţişeze la Colegiul jurisdicţional Dâmboviţa, nefiind legal citaţi.
Contestaţia în anulare este nefondată,
Este adevărat că, potrivit art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii, condiţia impusă de teza a doua a acestui text, fiind ca aceste motive să nu fi putut fi inovate pe calea apelului sau recursului.
În speţă, se constată că T.E. şi Z.T. au invocat nelegalitatea citării la Colegiul jurisdicţional Dâmboviţa.
Întrucât împotriva sentinţei pronunţată de această instanţă, a existat posibilitatea de atac pe calea recursului jurisdicţional la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi şi, ulterior pe cea a recursului, la Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, căi de atac pe care contestatorii le-au şi exercitat, invocarea acestui motiv nu se mai poate face pe calea contestaţiei în anulare.
De altfel, motivul arătat a şi fost analizat de instanţa de control judiciar.
În ceea ce priveşte cererea de revizuire formulată, analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că aceasta este tardivă.
Având în vedere că Decizia atacată s-a pronunţat la data de 18 martie 2003, dată la care revizuenţii au fost prezenţi, ţinând cont de faptul că, fiind pronunţată în recurs, această hotărâre nu se comunică părţilor, formularea cererii de revizuire, la data de 27 mai 2003, s-a făcut cu depăşirea termenelor prevăzute de dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 şi 4 şi ale art. 324 alin. (2) C. proc. civ., pentru fiecare caz în parte.
Având în vedere natura imperativă a termenului fix, prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că nerespectarea acestuia atrage sancţiunea decăderii , în conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ.
În considerarea tuturor celor expuse, Curtea va respinge şi contestaţia în anulare şi cererea de revizuire formulată de T.E. şi Z.T.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare şi cererea de revizuire formulată de T.E. şi Z.T., împotriva deciziei nr. 1048 din 18 martie 2003, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 688/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 690/2005. Contencios.. Contestaţie în anulare → |
|---|
