ICCJ. Decizia nr. 711/2005. Contencios. Contestatie la suma retinuta cu titlu de impozit aferent ajutorului de trecere în rezerva si platilor compensatorii ( Lg. 139 / 1999 si O.G. nr. 7 / 1998 ). Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 711/2005
Dosar nr. 5288/2003
Şedinţa publică din 8 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 28 noiembrie 2002, reclamantul V.V. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naţionale, solicitând obligarea pârâtului la plata sumelor de 39.827.79 lei şi respectiv, 26.998.136 lei, reprezentând impozite aferente ajutorului de trecere în rezervă şi respectiv, plăţilor compensatorii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost trecut în rezervă, la data de 1 iulie 2000 şi că, prin nerespectarea prevederilor OG nr. 7/1998 şi ale Legii nr. 138/1999, sumele primite cu titlu de ajutor şi plăţi compensatorii au fost impozitate.
Prin sentinţa nr. 473 din 10 noiembrie 2003, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că la data achitării ajutorului bănesc, la trecerea în rezervă a reclamantului şi a plăţilor compensatorii, era în vigoare OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit; potrivit prevederilor art. 23 lit. b), sumele constituiau drepturi salariale, deci venituri impozabile, astfel încât reţinerea impozitului este justificată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul V.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a arătat că instanţa a calificat în mod eronat, ca fiind drepturi salariale, ajutorul bănesc şi plăţile compensatorii, sumele fiind primite după încetarea raporturilor de muncă, iar actele normative aplicabile, Legea nr. 138/1999 şi OG nr. 7/1998, prevăzând expres că ajutoarele nu se impozitează.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Curtea reţine că este corectă calificarea stabilită de instanţa de fond, în sensul că sumele primite de reclamant, cu titlu de ajutor, la trecerea în rezervă şi de plăţi compensatorii, constituie drepturi salariale, fiind acordate ca urmare a încetării raporturilor de muncă cu Ministerul Apărării Naţionale şi în considerarea calităţii de cadru militar activ.
Sumele primite de reclamant, la trecerea în rezervă, stabilite prin reglementările legale în vigoare la acea dată, constituie, aşadar, o formă de retribuire a muncii personalului militar, care intră sub incidenţa OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, act normativ ce exclude drepturile salariale din categoria veniturilor neimpozabile.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.V. împotriva sentinţei civile nr. 473/CA/2003 - PI din 10 noiembrie 2003, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 695/2005. Contencios. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 715/2005. Contencios. împotriva deciziei... → |
---|