ICCJ. Decizia nr. 725/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 78 din 14 aprilie 2004, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta A.C., prin care aceasta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, anularea hotărârii nr. 1045 din 7 noiembrie 2003, prin care pârâta i-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că refugierea reclamantei și a familiei sale din localitatea de domiciliu, Botoșani, în localitatea Pitești, a avut loc ca urmare a războiului, iar nu ca urmare a persecuției din motive etnice; pentru a proteja populația de consecințele intrării și înaintării pe teritoriul României, a trupelor sovietice, în cadrul operațiunilor militare desfășurate în a doua parte a celui de-al doilea război mondial, Statul Român a evacuat populația, luând măsuri pentru adăpostirea și asigurarea de locuri de muncă pentru persoanele evacuate; reclamanta a avut de suferit consecințele nefavorabile ale situației de refugiat, ca urmare a stării de război de la acea dată, însă, Legea nr. 189/2000 nu prevede acordarea de drepturi compensatorii, persoanelor care s-au aflat într-o asemenea situație.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta, criticând-o ca netemeinică și nelegală, reiterând aspectele invocate în acțiunea prin care a solicitat anularea hotărârii emisă de comisie, în sensul că, în perioada martie - decembrie 1944 s-a aflat în situația de persoană refugiată și, suportând consecințele refugiului, este îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 319/2002 și prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Corelând datele din actele de stare civilă depuse de reclamantă, cu cele din certificatul nr. 2041 din 27 august 2003, eliberat de Direcția Județeană Botoșani a Arhivelor Naționale, precum și cu declarațiile de martor, rezultă că în anul 1944, reclamanta și familia sa au fost evacuate din localitatea Botoșani, în localitatea Pitești, județul Argeș.
Este de notorietate faptul că, în timpul celui de-al doilea război mondial, Statul Român, pentru a proteja populația din nord-estul țării, de consecințele intrării și înaintării pe teritoriul României, a trupelor sovietice, în cadrul operațiunilor militare ce urmau a fi desfășurate, a evacuat o mare parte a populației, în alte localități din afara frontului.
în legătură cu evacuarea evocată, se reține un aspect deosebit de important, și anume că, aceasta s-a făcut de pe un teritoriu care se afla sub administrația Statului Român, reprezentând o măsură de protecție din partea Statului care a asigurat adăpost și locuri de muncă pentru persoanele evacuate și nicidecum o persecuție exercitată împotriva propriilor săi cetățeni.
Cum recurenta-reclamantă s-a aflat în situația de "persoană evacuată" din motive de război, în condițiile arătate mai sus și cum o astfel de situație nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, acesteia nu-i poate fi recunoscută calitatea de beneficiară a drepturilor compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000, așa cum, în mod corect, a apreciat și instanța de fond.
Pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 724/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3834/2005. Contencios → |
|---|
