ICCJ. Decizia nr. 724/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 91 din 14 aprilie 2004, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta L.A., prin care aceasta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, anularea hotărârii nr. 1141 din 5 decembrie 2003, prin care pârâta i-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că refugierea reclamantei din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate a țării, a avut loc ca urmare a războiului, iar nu ca urmare a unor persecuții din motive etnice; pentru a proteja populația de consecințele dezastroase ale înaintării frontului de luptă spre vestul Europei, Statul Român a evacuat o mare parte a populației din nord-estul țării, în alte localități din afara frontului, situație în care s-a aflat și reclamanta, împreună cu familia sa; în contextul evenimentelor istorice de la acea dată, nu poate fi reținută culpa Statului Român care, dimpotrivă, a luat măsuri pentru adăpostirea și asigurarea de locuri de muncă pentru persoanele evacuate.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta, criticând-o ca netemeinică și nelegală, reiterând aspectele invocate în acțiunea prin care a solicitat anularea hotărârii emisă de comisie, în sensul că dovezile pe care le-a prezentat comisiei, respectiv, Carnetul de evacuat nr. 17150, emis de Prefectura Dâmbovița și copia-extras de pe tabelul cu refugiații și familiile lor rămași în comuna Botești, emisă de Direcția Județeană Argeș a Arhivelor Naționale, atestă că situația sa se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 319/2002 și prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Corelând datele din actele de stare civilă depuse de reclamantă, cu cele din Carnetul de evacuat nr. 17150, emis de Prefectura Dâmbovița, la data de 17 octombrie 1944, precum și cu cele din copia-extras de pe tabelul cu refugiații și familiile lor rămași în comuna Botești, în anul 1944, emisă de Direcția Județeană Argeș a Arhivelor Naționale, rezultă că în anul 1944, reclamanta și familia sa se aflau în satul Botești, județul Dâmbovița, fiind evacuați din comuna Dumeni, județul Dorohoi.
Este de notorietate faptul că, în timpul celui de-al doilea război mondial, Statul Român, pentru a proteja populația din nord-estul țării, de consecințele înaintării frontului de luptă spre vestul Europei, a evacuat o mare parte a populației în alte localități din afara frontului.
în legătură cu evacuarea evocată, se reține un aspect deosebit de important, și anume că, aceasta s-a făcut de pe un teritoriu care se afla sub administrația Statului Român, fiind o măsură de protecție din partea Statului care a asigurat adăpost și locuri de muncă pentru persoanele evacuate și nicidecum o persecuție exercitată împotriva propriilor săi cetățeni.
Cum recurenta-reclamantă s-a aflat în situația de "persoană evacuată" din motive de război, în condițiile arătate mai sus și cum o astfel de situație nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, acesteia nu-i poate fi recunoscută calitatea de beneficiară a drepturilor compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000, așa cum, în mod corect, a apreciat și instanța de fond.
Pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3845/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 725/2005. Contencios → |
|---|
