ICCJ. Decizia nr. 3819/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 7 august 2003, reclamanții J.P., J.S., J.A., P.A., L.M., C.I., R.V., C.E. au chemat în judecată Primăria comunei Văliug și Guvernul României, solicitând anularea parțială a Hotărârii nr. 11 din 30 iulie 1999 a Consiliului Local Văliug și a H.G. nr. 532/2002 privind atestarea domeniului public al județului Caraș Severin, referitoare la trecerea terenului situat în comuna Văliug și înscris în C.F. nr. 226, 227, 338 și 118 Văliug, în domeniul public al comunei Văliug.
în cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu și al reclamanților, intervenienta P.M.S., arătând că imobilul respectiv a fost dobândit prin donație și succesiune, încât în mod greșit a fost inclus în domeniul public.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 317 din 8 iunie 2004, a respins, ca tardivă, acțiunea reclamanților privind anularea parțială a H.G. nr. 532/2002, precum și cererea de intervenție formulată de intervenienta P.M.S. și a declinat competența de soluționare a cererii de anulare a Hotărârii Consiliului Local Văliug nr. 11 din 3 iulie 1999, în favoarea Tribunalului Caraș Severin.
S-a reținut că H.G. nr. 532/2002 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, precum și anexele sale, la data de 24 iulie 2002, iar reclamanții, contrar art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, au introdus acțiunea la data de 5 august 2003, depășind termenul legal de un an.
împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, reclamantul J.P., criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 3041C. proc. civ., susținând că Hotărârea Consiliului Local Văliug nr. 11 din 3 iulie 1999, nu i-a fost comunicată, luând cunoștință de ea, cât și de H.G. nr. 532/2002, la data de 16 aprilie 2004, cu ocazia unui alt litigiu aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara. Totodată, reclamantul a arătat că întrucât hotărârea de guvern atacată este un act subsecvent de validare a hotărârii consiliului local, se impunea examinarea legalității ei de către aceeași instanță, cele două acte administrative fiind în strânsă interdependență.
Recursul este întemeiat.
Aspectul referitor la comunicarea Hotărârii Consiliului Local Văliug nr. 11/1999, respectiv al luării la cunoștință a H.G. nr. 532/2002, inclusiv a anexelor acesteia, publicate la 24 iulie 2003, era relevant în cauză, impunând în scopul clarificării, administrare de probe.
Instanța de fond a reținut tardivitatea acțiunii în anularea H.G. nr. 532/2002 și a declinat competența soluționării capătului de cerere referitor la anularea Hotărârii Consiliului Local Văliug nr. 11 din 30 iulie 1999, fără a verifica pe bază de probe, susținerile reclamantului cu privire la necomunicarea hotărârii Consiliului Local Văliug, respectiv a momentului luării la cunoștință a H.G. nr. 532/2002, în anexele căreia se menționează și terenul reclamantului înscris în C.F. nr. 227 Văliug nr. top 617, dobândit prin succesiune, conform certificatului de moștenitor nr. 145 din 24 decembrie 2002.
Așa fiind, prin admiterea recursului reclamantului, a fost casată sentința atacată și a fost trimis dosarul, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Cu ocazia rejudecării, instanța va examina și critica referitoare la declinarea soluționării capătului de cerere privind anularea Hotărârii Consiliului Local Văliug nr. 11/1999, verificând stadiul soluționării acesteia, ținând seama de strânsa interdependență a celor două acte administrative de autoritate, H.G. nr. 532/2002 fiind un act subsecvent de validare a hotărârii consiliului local.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3765/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3845/2005. Contencios → |
|---|
