ICCJ. Decizia nr. 975/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin contestația în anulare înregistrată la înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, sub nr. 3819, contestatorul D.T. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul General al Poliției Române, desființarea deciziei civile nr. 930, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, la 3 martie 2004 și pe cale de consecință admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței nr. 1538 din 8 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, iar pe fond admiterea acțiunii, anularea dispoziției nr. 0675 din 31 ianuarie 2003 privind sancționarea disciplinară, având ca obiect destituirea din funcția de polițist.
în motivarea contestației, întemeiată pe prevederile art. 318 alin. (1) teza I, s-a susținut că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale.
în acest sens s-a precizat că termenul de 30 de zile în care se putea emite decizia de destituire față de data la care se presupune că ar fi fost săvârșită fapta, 26 noiembrie 2002, a fost cu mult depășit, motiv pentru care actul atacat este prescris.
Prin cel de-al doilea motiv al contestației în anulare s-a susținut că prin decizia nr. 930 din 3 martie 2004, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, nu a analizat toate criticile formulate, respectiv încălcarea art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, care obligă Ministerul de Interne să motiveze respingerea contestației formulată împotriva dispoziției de destituire emisă de Inspectoratul General al Poliției.
De asemenea, s-a susținut că nici motivul 5 din recurs nu a fost analizat, referitor la nemotivarea dispoziției nr. 0675 din 31 martie 2003, precum și motivele 6 și 8, referitor la neparticiparea unui reprezentant al Corpului Național al Polițiștilor.
înalta Curte de Casație și Justiție, analizând contestația în anulare, a respins-o ca nefondată, reținând în legătură cu primul motiv, că acesta se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea căror nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Noțiunea de greșeală materială nu poate fi interpretată extensiv, pe această cale nemaiputând fi reluate aspecte de fond care, de altfel, au fost analizate, așa cum solicită contestatorul.
în ce privește motivul al doilea - omisiunea instanței de recurs de a examina toate motivele de casare, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că instanța de recurs a grupat toate argumentele legate de nulitatea deciziei de destituire în considerente comune, reținând că au fost respectate condițiile de formă și fond în emiterea acesteia, că a fost motivată în termen.
Pentru aceste considerente, înalta Curte de Casație și Justiție a respins contestația în anulare, ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 769/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 742/2005. Contencios → |
|---|
