ICCJ. Decizia nr. 801/2005. Contencios. Anulare măsură de suspendare a dreptului de folosire a paşaportului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 801/2005
Dosar nr. 7768/2004
Şedinţa publică din 10 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 18 noiembrie 2003, la Tribunalul Dolj, trimisă prin declinare de competenţă, la Curtea de Apel Craiova, reclamantul C.F. a solicitat ridicarea măsurii de suspendare temporară a dreptului de folosire a paşaportului şi obligarea Direcţiei Generale a Evidenţă Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului de Interne, la restituirea paşaportului.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că la 12 septembrie 2003, Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei al judeţului Dolj a luat măsura suspendării temporare a dreptului de folosire a paşaportului, pe o perioadă de 4 ani, ca urmare a faptului că a fost returnat din Italia.
Mai arată că această măsură este abuzivă, fiindcă a ajuns în Italia cu o zi înainte de a fi returnat, iar în Spaţiul Schengen, călătorea numai de 19 zile şi că în Italia nu a comis nici o faptă penală.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 446 din 25 iunie 2004, a respins acţiunea, reţinând că autoritatea administrativă a respectat dispoziţiile legale şi obligaţiile asumate de ţara noastră, prin acorduri internaţionale pentru stoparea migraţiei ilegale, măsura luată neaducând atingere dreptului la liberă circulaţie, drept ce trebuie circumscris interesului general.
Reţine şi că nu se poate nici reduce perioada de restricţionare a dreptului de a folosi paşaportul, pentru că reclamantul nu a prezentat dovezi care să justifice că presta muncă în Italia sau că stătea legal în acea ţară.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinţei, susţinând că este netemeinică şi nelegală, deoarece a fost returnat abuziv din Italia, unde se afla în calitate de turist şi unde nu a săvârşit nici o abatere de la legislaţia italiană, aflându-se legal în ţara respectivă, în interiorul termenului de 90 de zile de la data plecării din România.
Recursul este nefondat.
Conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 65/1997, aşa cum a fost modificată şi completată, se poate refuza, temporar, eliberarea paşaportului, iar dacă a fost eliberat, poate fi retras ori se poate suspenda dreptul de folosire a acestuia, şi „persoanelor returnate în baza acordurilor de readmisie încheiate de România, cu alte state".
De necontestat, recurentul a fost returnat din Italia, în România, în baza acordului de readmisie încheiat de cele două ţări, motiv pentru care autorităţile române competente au aplicat dispoziţiile art. 14 din OG nr. 65/1997, modificată şi completată, dispunând suspendarea temporară a dreptului de folosire a paşaportului de către recurent, pe o perioadă de 4 ani, măsură menţinută de către Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei.
Conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. e) din ordonanţa menţionată, măsura suspendării dreptului de folosire a paşaportului pentru situaţiile specificate la lit. e), se poate lua „pentru o durată cuprinsă între 1 an şi 5 ani, stabilită proporţional cu gravitatea faptei comise şi cu consecinţele ei".
Autorităţile administrative, care au aplicat şi menţinut măsura contestată, au stabilit o durată de 4 ani, în interiorul limitelor legale, ţinând cont de gravitatea faptei şi de consecinţele acesteia.
De reţinut şi nesinceritatea recurentului, care menţionează că la 20 de zile de la intrarea în Italia, a fost returnat, pe când în acţiunea de faţă arată că a ajuns în Italia cu o zi înainte să fie returnat.
Corect s-a reţinut de către instanţa de fond, că recurentul a fost returnat din Italia, pentru că şedea ilegal în acea ţară şi, urmare a măsurii returnării, autorităţile române au dispus măsura suspendării dreptului de folosire a paşaportului pe o durată de 4 ani.
Recurentul nu a făcut dovada că a contestat la instanţele italiene, măsura returnări şi că această măsură a fost anulată pe considerentul că a fost ilegal luată, spre a se putea dispune şi anularea măsurii luate de autorităţile române în urma returnării.
Pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul dispoziţiilor art. 15 din OG nr. 65/1997, raportat la art. 14 din Legea nr. 29/1990 şi ale art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.F., împotriva sentinţei nr. 446 din 25 iunie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 797/2005. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 802/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
