ICCJ. Decizia nr. 802/2005. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 802/2005
Dosar nr. 8285/2004
Şedinţa publică din 10 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 166, pronunţată la data de 4 octombrie 2004, în dosarul nr. 2682/2004, Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu Inspectoratul General al Poliţiei Române.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 7 iunie 2004, reclamantul a cerut anularea Ordinului nr. 71329/2001, emis de Inspectorul general al Poliţiei Române, reîncadrarea în funcţia deţinută şi plata drepturilor salariale.
În motivarea acţiunii, reclamantul a precizat că prin raportul nr. 71329/2001, întocmit de Corpul de control al Inspectoratului General al Poliţiei Române, în urma acţiunii de control desfăşurată în zilele 13 - 15 noiembrie 2001, s-a propus, iar Inspectorul general al Poliţiei Române a aprobat sancţionarea sa cu retrogradarea din funcţia de şef al Serviciului poliţiei economico-financiare din cadrul Inspectoratului de Poliţie al judeţului Iaşi, pentru organizarea şi realizarea în mod necorespunzător a activităţilor de control şi cercetare privind Complexul Comercial I.M. Iaşi.
Reclamantul a invocat necompetenţa materială a Corpului de Control, de a cerceta abaterile respective, precum şi necompetenţa materială a Inspectorului general al Poliţiei Române, de a aplica sancţiunea respectivă, în raport cu prevederile Regulamentului nr. 754/1998 privind organizarea şi funcţionarea consiliilor de judecată, precum şi încălcarea prevederilor Metodologiei de verificare şi cercetare a reclamaţiilor îndreptate împotriva personalului Ministerului de Interne, aprobată prin Ordinul nr. 930/1999.
A mai reţinut instanţa de fond, că autoritatea pârâtă a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, potrivit art. 2 lit. e) din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, susţinând că actul atacat a fost emis în urma exercitării atribuţiilor de control ierarhic. În subsidiar, a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile, potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990.
Soluţionând cauza, instanţa a reţinut că excepţiile invocate nu pot fi primite şi, pe fond, a respins acţiunea, reţinând că sancţiunea aplicată reclamantului este legală, în raport cu abaterile disciplinare constatate de Corpul de Control al Inspectoratului General al Poliţiei Române.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, reclamantul, invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, următoarele:
- instanţa de fond nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra excepţiei de necompetenţă materială a şefului Poliţiei Române, de a aplica sancţiunea respectivă, în raport cu prevederile legale în vigoare la acea dată;
- pe fond, în mod greşit a reţinut instanţa că sancţiunea aplicată este temeinică şi legală, în raport cu constatările organului de control şi întreaga sa activitate anterioară.
Recursul este întemeiat, pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.
În mod corect a reţinut instanţa, că recurentul-reclamant a invocat, ca un mijloc de apărare, excepţia necompetenţei materiale a şefului Poliţiei Române, de a-i aplica sancţiunea respectivă, în raport cu Normele de competenţă aprobate prin Ordinul nr. 1095 din 13 martie 2000 al ministrului de interne, precum şi în raport cu prevederile Regulamentului nr. 754/1998 privind organizarea şi funcţionarea consiliilor de judecată.
Dar, în considerentele hotărârii pronunţate, instanţa de fond, referindu-se la excepţiile invocate, afirmă, fără nici o analiză şi motivare, că aceste excepţii nu pot fi primite, ceea ce reprezintă o nemotivare şi o nepronunţare asupra unor excepţii dirimante.
Or, potrivit prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanţa este datoare să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a cauzei.
Pe de altă parte, potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor.
Or, în cauză, instanţa de fond nu a analizat şi nu a motivat în nici un mod considerentele pentru care excepţiile invocate „nu pot fi primite", ceea ce reprezintă o încălcarea a prevederilor legale arătate mai sus.
Procedând în acest mod, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, urmând ca recursul să fie admis, soluţia casată, iar cauza trimisă, pentru rejudecare, aceleiaşi instanţe, care va cerceta celelalte critici, ca apărări de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.I., împotriva sentinţei nr. 166 din 4 octombrie 2004, a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 801/2005. Contencios. Anulare măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 809/2005. Contencios. Anulare decizie A.N.V.... → |
|---|
