ICCJ. Decizia nr. 810/2005. Contencios. Anulare decizie A.N.V. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 810/2005
Dosar nr. 2387/2004
Şedinţa publică din 11 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 240/CA din 24 noiembrie 2003, Curtea de Apel Iaşi a admis acţiunea formulată de reclamantul M.C., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Vămilor, dispunând anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de Directorul general al Direcţiei Generale a Vămilor, pe care a obligat-o să plătească reclamantului, drepturile salariale de bază majorate cu 20%, în perioada 1 ianuarie 2003 - 27 mai 2003.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin acţiune s-a cerut anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de Directorul general al Direcţiei Generale a Vămilor şi aplicarea prevederilor generale ale OUG nr. 192/2002, privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcţionarilor publici, în sensul majorării salariului de bază cu 20%, începând cu data de 1 ianuarie 2003.
În motivarea acţiunii s-a susţinut că prin Decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003, drepturile salariale au fost stabilite fără aplicarea procentului de majorare prevăzut de dispoziţiile OUG nr. 192/2002.
S-a precizat că actul administrativ este nelegal, iar majorarea drepturilor salariale acordată prin OUG nr. 192/2002, trebuie acordată, începând cu data de 1 ianuarie 2004, întrucât eroarea strecurată în anexa la ordonanţă nu este de natură a modifica actul normativ în conţinutul său privind drepturile salariale cuvenite personalului vamal.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs, Autoritatea Naţională a Vămilor, continuatoarea fostei Direcţii Generale a Vămilor, potrivit OUG nr. 90/2003.
Invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat, în esenţă, că în raport cu dispoziţiile Legii nr. 228/2003, prin care a fost aprobată OUG nr. 192/2002, soluţia corectă era aceea de respingere a acţiunii şi de menţinere a deciziei nr. 158/2003, ca temeinică şi legală.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticii formulate de recurentă şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul este nefondat.
Este necontestat că din prevederile generale ale OUG nr. 192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcţionarilor publici şi din pct. 1 din Notă la Anexa nr. III, rezultă că s-a prevăzut ca salariile de bază ale personalului vamal să fie mai mari cu 20%, faţă de celelalte salarii.
De asemenea, este adevărat că la pct. 1 din Nota la Anexa nr. III a OUG nr. 192/2002, s-a făcut trimitere la pct. 1, 3, 4, 7 şi 9 la Cap. A, în loc de Cap. B din prezenta anexă, inadvertenţă ce a fost înlăturată cu ocazia aprobării ordonanţei de urgenţă, prin Legea nr. 228/2003.
De menţionat că, invocând această eroare materială, conducerea autorităţii administrative pârâte nu a acordat, personalului vamal de la Direcţiile regionale şi de la Birourile vamale, majorarea salarială de 20% prevăzută de dispoziţiile legale arătate mai sus, ceea ce reprezintă o greşită aplicare a prevederilor legale.
Faptul că dispoziţiile pct. 1 din Nota la Anexa nr. III la OUG nr. 192/2002, erau confuze, nu putea justifica emiterea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, care a avut ca efect, neaplicarea acestor prevederi ale ordonanţei de urgenţă şi neacordarea drepturilor salariale majorate cu 20%.
Or, în această situaţie, interpretarea literală a dispoziţiilor legale confuze trebuia completată cu interpretarea sistematică, care ar fi permis să se conchidă că este vorba de Cap. B, şi nu de Cap. A, precum şi cu interpretarea teleologică, din care rezultă că voinţa legiuitorului a fost ca, de la 1 ianuarie 2003, personalul vamal să primească drepturi salariale majorate cu 20%.
Pentru cele arătate, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva sentinţei civile nr. 240/CA din 24 noiembrie 2003, a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 793/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 812/2005. Contencios. Anulare decizie A.N.V.... → |
|---|
