ICCJ. Decizia nr. 791/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 791/2005
Dosar nr. 6838/2004
Şedinţa publică din 10 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul C.I. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Argeş, solicitând anularea hotărârii nr. 1046 din 12 februarie 2004, emisă de această autoritate şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de soţ supravieţuitor.
Motivându-şi cererea, contestatorul a arătat că în urma decesului soţiei sale, care avea stabilite drepturi, potrivit legii sus-menţionate, a solicitat la data de 26 ianuarie 2004, să-i fie transferată indemnizaţia, iar pârâta a respins nejustificat cererea, motivând că petentul nu a formulat cererea în termenul limită prevăzut de art. II din Legea nr. 586/2002, respectiv până la data de 31 decembrie 2003.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 56/F-C din 26 aprilie 2004, a admis contestaţia formulată de C.I.
A anulat hotărârea nr. 1046 din 12 februarie 2004 şi a obligat Casa Judeţeană de Pensii Argeş să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că art. II din Legea nr. 586/2002, se aplică numai persoanelor care s-au aflat în situaţiile prevăzute de art. 1, nu şi soţului supravieţuitor celui decedat, din categoria acestor persoane.
Legiuitorul a urmărit să limiteze în timp acestora, dreptul de a solicita acordarea drepturilor menţionate, nu şi suprimarea dreptului soţului supravieţuitor care ulterior nu s-a recăsătorit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Argeş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9, coroborat cu art. 3041 C. proc. civ., susţinând că instanţa de fond a ignorat dispoziţiile exprese ale legii, potrivit cărora cererile prevăzute la alin. (2) al art. 7 din OG nr. 105/1999 (fără nici o excepţie), privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, se depun până la 31 decembrie 2003.
Prin urmare, termenul de 31 decembrie 2003 este un termen de decădere, ceea ce conduce la imposibilitatea recunoaşterii acestui drept, după această dată, tuturor categoriilor de persoane enumerate la art. 1 din lege.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Este necontestat faptul că reclamantul este soţul N.C., decedată la 15 ianuarie 2004.
Dreptul acestuia, de a beneficia în calitatea menţionată, de prevederile Legii nr. 189/2000, este prevăzut de art. 3 precitat.
Art. 3 şi 5 din Legea nr. 189/2000 prevede în favoarea soţului supravieţuitor al celui persecutat pe motive etnice, un drept propriu, constând într-o indemnizaţie lunară fixă, alta decât cea acordată soţului persecutat, precum şi drepturile enumerate în art. 5, care sunt identice cu drepturile soţului persecutat.
Este un drept propriu care se naşte personal în favoarea soţului supravieţuitor, în momentul în care dobândise această calitate şi se acordă de la data de întâi a lunii următoare depunerii cererii.
Pentru ca o persoană să dobândească calitatea de soţ supravieţuitor, trebuie să existe o căsătorie valabilă şi presupune decesul soţului persecutat.
Din moment ce art. 3 din lege prevede un drept propriu în favoarea soţului supravieţuitor, acest drept se naşte numai după decesul soţului, pentru care legiuitorul nu a înţeles să limiteze drepturile soţului supravieţuitor, la decesul acestuia, raportat la un termen şi de depunerea cererii până la o dată fixă.
În consecinţă, hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, urmând a se respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Argeş împotriva sentinţei nr. 56/F-C din 26 aprilie 2004, a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 789/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 792/2005. Contencios. Refuz dispunere... → |
|---|
