ICCJ. Decizia nr. 83/2005. Contencios. Anulare decizie A.N.V. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 83/2005
Dosar nr. 2372/2004
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Iaşi, la 28 ianuarie 2004, Autoritatea Naţională a Vămilor a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 263 din 24 noiembrie 2003, a Curţii de Apel Iaşi, solicitând casarea acesteia, pentru nelegalitate.
În motivarea recursului s-a susţinut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât din articolul unic al Legii nr. 228/2003, prin care se arată că „se aprobă OUG nr. 192/2002", nu se prevede nici o referire la o eventuală rectificare în privinţa salariului de bază al personalului vamal, care este cu 20% mai mare, faţă de salariile prevăzute la pct. 1, 3, 4 şi 7 ale Cap. A.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin acţiunea înregistrată la 25 martie 2003, P.T., în contradictoriu cu Direcţia Generală a Vămilor, a solicitat anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de pârâtă şi aplicarea OUG nr. 192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială a funcţionarilor publici, în sensul măririi salariului de bază cu 20%, conform Anexei nr. 3 tabel B, anexă la ordinul precizat. pentru lucrătorii vamali, cu începere de la 1 ianuarie 2003.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia atacată i s-a stabilit greşit salariul cuvenit. fără aplicarea procentului de 20%, prevăzut de ordonanţă, fiind prejudiciată.
Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 263 din 24 noiembrie 2003, a admis acţiunea reclamantei P.T., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Vămilor Bucureşti, a anulat Decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de Direcţia Generală a Vămilor şi a obligat pârâta să plătească reclamantei, drepturile salariale de bază majorate cu 20%, în perioada 1 ianuarie 2003 - 27 mai 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere concluziile expertizei şi a reţinut că este vorba de o eroare strecurată în ordonanţă, corectată prin Legea nr. 228/2003, data intrării în vigoare a dispoziţiei de majorare rămânând 1 ianuarie 2003.
Considerând hotărârea nelegală, pârâta a declarat recurs, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea lui, casarea sentinţei şi în fond, respingerea acţiunii, întrucât corectura adusă prin Legea nr. 228/2003, constituie o modificare şi completare, cu consecinţele ce decurg din aceasta, respectiv acordarea drepturilor salariale majorate trebuie făcută cu începere de la 27 mai 2003, data publicării în Monitorul Oficial, a Legii nr. 228/2003.
Recursul este nefondat.
În baza art. OUG nr. 192/2002, privind reglementarea drepturilor salariale ale funcţionarilor publici (M. Of. nr. 949/24.12.2002), salariile lucrătorilor vamali sunt cu 20% mai mari, faţă de salariile prevăzute la pct. 1, 3, 4, 7 şi 9 la Cap. A din anexa la OUG nr. 192/2002.
Această prevedere este o eroare, deoarece personalul vamal din cadrul Direcţiilor regionale vamale şi din cadrul Birourilor vamale este salarizat conform Cap. B din Anexa nr. III şi ea a fost îndreptată prin Legea nr. 228/2003, astfel că nu este de natură a proroga momentul aplicării OUG nr. 192/2002, în loc de 1 ianuarie 2003, la 27 mai 2003, data intrării în vigoare a legii.
În consecinţă, soluţia instanţei, de admitere a acţiunii, de anulare a deciziei şi constatarea că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile OUG nr. 192/2002, cu obligarea pârâtei, la plata către reclamantă, a sumei aferente pentru perioada 1 ianuarie 2003 - 27 mai 2003, este legală, astfel că recursul fiind nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva sentinţei civile nr. 263 din 24 noiembrie 2003, a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 829/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 830/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
