ICCJ. Decizia nr. 845/2005. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 845/2005
Dosar nr. 8358/2004
Şedinţa publică din 14 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 172 din 11 octombrie 2004, Curtea de Apel Iaşi a admis acţiunea formulată de reclamanta I.G., în contradictoriu cu Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei şi Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia de Evidenţă Informatizată a Persoanei Bucureşti şi pe cale de consecinţă:
A dispus suspendarea executării actului administrativ nr. 110/2004, emis de pârât, până la soluţionarea dosarului nr. 3869/2004, aflat pe rolul Curţii de Apel Iaşi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut că măsura dispusă de pârâtă prin actul nr. 110/2004, vizând suspendarea pe o perioadă de un an, a dreptului de folosire a paşaportului de către reclamantă, este de natură a produce o vătămare acesteia din urmă, prin faptul punerii în imposibilitate de a-şi vizita soţul care locuieşte în Italia şi care are nevoie de îngrijirile sale.
Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs, Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Paşapoarte.
În motivarea recursului s-a invocat faptul că, în condiţiile în care nu s-a dovedit cu nimic iminenţa procedurii unei pagube sau existenţa unor cazuri bune justificate, adică nu s-a dovedit a fi îndeplinite condiţiile pretinse de art. 9 din Legea nr. 29/1990, pentru suspendarea măsurii luate, acţiunea trebuia să fie respinsă. În consecinţă, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei şi respingerea cererii.
Examinând recursul, prin prisma criterii invocate, se constată că acesta este nefondat.
Instanţa de fond, în mod corect a reţinut că faţă de împrejurarea că reclamanta este căsătorită cu un cetăţean italian, că este singura persoană care asigură îngrijirea soţului său aflat în nevoie medicală şi că, prin hotărârea Tribunalului Genova din 13 aprilie 2003, a fost declarat ilegal actul de expulzare al reclamantei, s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor cerute de art. 9 din Legea nr. 29/1990.
Pe de altă parte, măsura suspendării punerii în aplicare a actului emis de pârâtă, s-a dispus doar până la soluţionarea contestaţiei introdusă de reclamantă, împotriva deciziei de interzicere temporară a folosirii paşaportului, contestaţie ce formează obiectul dosarului nr. 3869/2004. Ori, însuşi faptul existenţei acestei contestaţii, coroborat cu împrejurările menţionate, demonstrează legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate de către prima instanţă.
Nefiind îndeplinit nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., urmează să se dispună respingerea, ca nefondat, a prezentului recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei civile nr. 172 din 11 octombrie 2004, a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 841/2005. Contencios. Anulare parţială... | ICCJ. Decizia nr. 86/2005. Contencios. Anulare decizie A.N.V.... → |
|---|
