ICCJ. Decizia nr. 919/2005. Contencios. Refuz răspuns petiţie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 919/2005
Dosar nr. 2680/2004
Şedinţa publică din 15 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 24 septembrie 2003, reclamantul S.M. a chemat în judecată Guvernul României, solicitând obligarea acestuia să-i răspundă la petiţia adresată la 6 noiembrie 2002, privind emiterea unui act normativ, care prin derogare de la dispoziţiile legale ce reglementează constituirea sau neconstituirea dreptului de proprietate, să-i permită în absenţa înscrisurilor, să dovedească dreptul său de proprietate asupra unor terenuri forestiere, cu martori.
Prin sentinţa civilă nr. 1149 din 12 decembrie 2003, Curtea de Apel Craiova a respins acţiunea. S-a reţinut că prin reprezentantul său în teritoriu, respectiv Prefectul judeţului Mehedinţi, Guvernul României a răspuns petiţionarului, îndeplinindu-şi, astfel, obligaţia legală prevăzută de OG nr. 27/2002.
În ce priveşte conţinutul petiţiei, s-a apreciat că instanţa nu are competenţa să oblige Guvernul, autoritate administrativă, să emită un act normativ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul S.M., care a susţinut în esenţă, că faţă de faptul că petiţia era adresată Guvernului României, numai acesta avea obligaţia să-i răspundă, eventual prin Ministerul Administraţiei şi Internelor, şi nicidecum al Prefectului judeţului Mehedinţi.
Reclamantul-recurent a motivat necesitatea obţinerii unui răspuns din partea Guvernului, pentru a putea sesiza Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Recursul nu este fondat.
Prin petiţia adresată Guvernului României, la 6 noiembrie 2002, reclamantul S.M. a solicitat elaborarea unui act normativ care să-i permită să–şi dovedească dreptul de proprietate asupra unor terenuri forestiere, cu martori, în lipsa unor înscrisuri doveditoare.
În conformitate şi în sensul dispoziţiilor OG nr. 27/2002, privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 233/2002, Guvernul a transmis petiţia, spre soluţionare, reprezentantului său în teritoriu, respectiv Prefectului judeţului Mehedinţi, autoritate administrativă învestită conform Legii nr. 18/1991, cu atribuţii de constituire a comisiilor locale de stabilire a dreptului de proprietate şi care a formulat un răspuns motivat.
Astfel fiind, legal şi temeinic, Curtea de Apel Craiova, a respins acţiunea, reţinând că Guvernul şi-a îndeplinit obligaţia legală de a răspunde petiţiei ce i-a fost adresată.
Susţinerea recurentului, în sensul că numai în baza răspunsului primit direct de la Guvern sau Ministerul Administraţiei şi Internelor, poate sesiza Curtea Europeană a Drepturilor Omului, nu numai că excede obiectului cererii cu care a fost învestită instanţa de contencios administrativ, dar în acelaşi timp este şi nefondat, printre condiţiile de admisibilitate a unei plângeri, la această Curte, enumerându-se şi aceea de a se dovedi epuizarea tuturor căilor legale interne pentru obţinerea unei decizii favorabile, ceea ce nu are nimic de a face cu obţinerea unui răspuns de la o anume autoritate administrativă.
De astfel şi sub acest aspect, Curtea de Apel Craiova a reţinut că nu poate fi obligată o autoritate administrativă, în speţă Guvernul României, să emită un act normativ cu un conţinut special, competenţa de legiferare revenind exclusiv Parlamentului.
În raport cu aceste considerente şi având în vedere dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.M. împotriva sentinţei civile nr. 1149 din 12 decembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 917/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 92/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
