ICCJ. Decizia nr. 931/2005. Contencios. împotriva deciziei Secţiei Jurisdicţionale a Curţii de Conturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 931/2005
Dosar nr. 380/2004
Şedinţa publică din 15 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de sesizare nr. 36 din 14 aprilie 2003, Direcţia de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi Dâmboviţa, pentru descărcarea de gestiune a Primăriei comunei Aninoasa, a sesizat Colegiul jurisdicţional Dâmboviţa, solicitând stabilirea răspunderii persoanelor vinovate de producerea unui prejudiciu, constând în contravaloare indemnizaţie consilier local; plăţi făcute în baza unor titluri executorii; contravaloare cheltuieli transport şi venituri nerealizate; contravaloare convorbiri telefonice; contravaloare lucrări reparaţii; avans numerar; contravaloare consum carburanţi şi penalităţi de întârziere.
Prin sentinţa nr. 35 din 6 mai 2003, Colegiul jurisdicţional Dâmboviţa a dispus restituirea cauzei, la procuror, pentru a se lămuri care este numărul persoanelor răspunzătoare, şi dacă acestea răspund pentru toate punctele reţinute prin actul de control sau numai pentru o parte, precum şi pentru a se verifica legalitatea completului care a examinat raportul asupra conturilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs jurisdicţional, Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Dâmboviţa.
Recursul a fost admis de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr. 454 din 9 septembrie 2003, care a casat sentinţa şi a trimis cauza, în vederea continuării judecăţii, aceleiaşi instanţe.
S-a reţinut că măsura restituirii are un caracter excepţional şi nu se poate dispune decât în anumite condiţii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, Primăria comunei Aninoasa, care a apreciat că măsura restituirii este justificată în esenţă, de lipsa numai a Directorului adjunct al Direcţiei de Control Financiar Ulterior.
Recursul nu este fondat.
Colegiul jurisdicţional Dâmboviţa, în temeiul dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată şi modificată, a dispus restituirea cauzei cu care a fost învestit, la procuror, pentru completarea actului de sesizare.
S-a reţinut pentru aceasta, că nu rezultă cu certitudine numărul persoanelor vinovate şi mai ales, dacă ele răspund pentru toate capetele de acuzare reţinute în raport. S-a mai reţinut că acest raport nu a fost examinat de un complet legal constituit.
Or, în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, numai în situaţia în care instanţa nu poate judeca cauza sau judecarea acesteia s-ar face cu mare întârziere, datorită actului de sesizare care nu este complet, se poate dispune restituirea.
În speţă, urmează a se constata că nu s-a făcut dovada unei astfel de situaţii.
Persoanele răspunzătoare de producerea pagubei, precum şi prejudiciul la care acestea urmează să fie obligate, urmează să fie stabilite de instanţă, pe baza probelor pe care părţile le vor administra, şi nu numai pe baza raportului de control, care prin el însuşi constituie cel mult o probă.
În ce priveşte completul care a examinat raportul, în conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, acesta este format din directorul direcţiei, directorul adjunct, şeful de serviciu şi un controlor financiar, altul decât cel care a efectuat controlul.
Absenţa unui membru din acest complet, nu numai că nu este sancţionat de legiuitor, dar prin ea însăşi nu constituie motiv de restituire, instanţa putând cel mult să se considere nelegal învestită şi să respingă actul de sesizare.
Astfel fiind, urmează a se aprecia că recursul declarat de Primăria comunei Aninoasa nu este fondat şi în consecinţă urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Primăria Comunei Aninoasa, judeţul Dâmboviţa, împotriva deciziei nr. 454 din 9 septembrie 2003, a secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi a României.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 92/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 936/2005. Contencios. Anulare certificat... → |
|---|
