ICCJ. Decizia nr. 949/2005. Contencios. Refuz rezolvare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 949/2005
Dosar nr. 551/2004
Şedinţa publică din 15 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 7 august 2003, reclamantul A.T. a chemat în judecată Guvernul României, solicitând să se constate refuzul nejustificat al acestuia, de a-i rezolva petiţia înregistrată la 3 iunie 2003, sub nr. 17/8307, precum şi obligarea pârâtului, la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a susţinut că, deşi a solicitat Guvernului, prin Secretariatul General, sprijinul pentru internarea soţiei sale, suferindă de „scleroză multiplă", la Căminul Spital nr. 3 Bucureşti, nu a primit nici un răspuns.
Prin sentinţa civilă nr. 1587 din 14 octombrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins petiţia ce i-a fost adresată, comunicând reclamantului, condiţiile pe care acesta trebuie să le îndeplinească, inclusiv consimţământul soţiei sale, pentru a putea fi internată în căminul spital.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul A.T., care a contestat în esenţă, primirea vreunui răspuns din partea Guvernului, şi în termenul legal.
Recursul nu este fondat.
Cu adresa nr. 473 din 21 iulie 2003, Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu handicap - Inspecţia Regională Bucureşti, căreia Guvernul României i-a transmis, spre competentă soluţionare, petiţia reclamantului, i-a făcut cunoscut acestuia, condiţiile pe care urmează să le îndeplinească, pentru ca soţia sa să beneficieze de internarea în Căminul Spital nr. 3 Bucureşti.
Astfel fiind, legal şi temeinic, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada vreunui refuz de a răspunde unei petiţii, în condiţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 29/1990.
De altfel, reclamantul însuşi a confirmat primirea răspunsului, dar a considerat că acesta este consecinţa cererilor sale repetate la Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap şi nu poate fi asimilat răspunsului Guvernului României.
Or, în condiţiile în care s-a dovedit că petiţia reclamantului a fost transmisă de Guvern, autorităţii competente să soluţioneze, răspunsul formulat de aceasta din urmă face dovada implicit a îndeplinirii de către pârât a obligaţiei legale de a răspunde petiţiilor ce sunt adresate.
În ce priveşte necomunicarea acestui răspuns în termen de 30 de zile, nu este relevantă, acest termen având un caracter de recomandare pentru autoritatea sesizată, împlinirea lui constituind momentul de la care pentru partea interesată curge termenul de sesizare al instanţei de contencios administrativ.
Astfel fiind, în raport cu aceste considerente, urmează a se aprecia că recursul declarat de A.T. nu este fondat, şi în raport cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.T. împotriva sentinţei civile nr. 1587 din 14 octombrie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 936/2005. Contencios. Anulare certificat... | ICCJ. Decizia nr. 950/2005. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
