ICCJ. Decizia nr. 967/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 967/2005
Dosar nr. 5643/2004
Şedinţa publică din 16 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 1 martie 2004, reclamantul L.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 9312 din 30 ianuarie 2004, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi obligarea acesteia să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în perioada ianuarie 1942 - martie 1945 a fost refugiat împreună cu familia, din localitatea de domiciliu Beznea, localitate ce a fost cedată Ungariei, în localitatea Cabeşti de Beiuş.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 220/CA - PI din 22 martie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 9312 din 30 ianuarie 2004, emisă de pârâtă şi o obligă să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada 1942 - 6 martie 1945.
Pentru a soluţiona astfel, instanţa de fond a reţinut că prin hotărârea nr. 9312 din 30 ianuarie 2004, Casa Judeţeană de Pensii Bihor a respins cererea reclamantului, de stabilire a calităţii de beneficiar al ordonanţei, cu motivarea că reclamantul nu face dovada persecuţiei etnice în perioada 1942 - martie 1945, întrucât fratele reclamantului s-a născut la 10 iulie 1943, în localitatea de domiciliu.
Instanţa de fond, stabilind că nu are relevanţă juridică localitatea unde a născut mama reclamantului, în anul 1943, a apreciat că reclamantul se afla în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Bihor, considerând-o nelegală şi netemeinică.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat în esenţă că reclamantul nu face dovada persecuţiei etnice şi nici a situaţiei de strămutare în altă localitate, decât cea de domiciliu, deoarece fratele reclamantului s-a născut la data de 10 iulie 1943, în localitatea de domiciliu, ceea ce dovedeşte că mama reclamantului nu se găsea în refugiu împreună cu soţul său.
S-a mai susţinut că la data naşterii fratelui său, reclamantul avea mai puţin de trei ani, astfel că este greu de crezut că la acea dată nu se găsea în localitatea de domiciliu împreună cu mama sa şi se afla în refugiu cu tatăl său.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, dacă a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Rezultă că obiectul şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, din motive etnice, inclusiv copiii persoanelor refugiate.
Situaţia de refugiat a reclamantului rezultă din probele administrate, respectiv declaraţiile martorilor S.T. şi M.M. şi copia extras de la Tabelul cu refugiaţi nr. C/6784 din 8 decembrie 2003.
Faţă de actele depuse la dosarul cauzei, împrejurarea că mama reclamantului a născut un copil în localitatea de domiciliu, în perioada refugiului, nu are relevanţă în soluţionarea cauzei.
În consecinţă, soluţia instanţei de fond fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 220/CA - PI din 22 martie 2004, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 935/2005. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 968/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
