ICCJ. Decizia nr. 93/2005. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 93/2005
Dosar nr. 2811/2004
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC C. SA Tecuci, în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Galaţi, a solicitat recunoaşterea dreptului de scutire de la plata obligaţiilor bugetare restante la 31 noiembrie 2001, potrivit Legii nr. 254/2002, modificată prin OUG nr. 209/2002.
Reclamanta a arătat că la 6 iulie 2001, când a intrat în vigoare Legea nr. 268/2001, acţionar majoritar era fostul F.P.S., actualmente A.P.A.P.S., care la data de 19 februarie 2002, deţinea 71,4696% din capitalul social. În administrarea societăţii erau la data respectivă şi în prezent, terenuri proprietate publică şi privată a statului, astfel că a fost înscrisă în anexa acestei legi, la poziţia 325, precum şi în Anexa nr. 1 poziţia 334 din OUG nr. 198/1999. Ulterior, la 19 februarie 2002, pachetul majoritar a fost transmis de către F.P.S., către P.G.
Deşi societatea nu şi-a schimbat nici profilul şi nici capitalul social sau patrimoniul, s-a omis trecerea ei în continuare. în anexa Legii nr. 254/2002 şi în OUG nr. 209/2002, pentru a beneficia în continuare de dispoziţiile de clemenţă fiscală ale acestor acte normative.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 151 din 16 octombrie 2003, a admis acţiunea şi a constatat că reclamanta este îndreptăţită să beneficieze de dispoziţiile de clemenţă fiscală instituite prin Legea nr. 254/2002, cu modificările ulterioare.
Considerând hotărârea nelegală, pârâta a declarat recurs şi a solicitat, casarea în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., cu referire la art. 2 pct. 1 lit. c), coroborat cu art. 3 pct. 1 şi trimiterea cauzei, spre soluţionare, Tribunalului Galaţi, întrucât pârâta este autoritate administrativă locală.
Se mai arată că acţiunea de faţă nu are nici obiect, întrucât nu se atacă concret un act administrativ, ci se solicită o constatare, care nu este de competenţa contenciosului.
În caz contrar, trebuia reţinut că nu s-a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Recursul este fondat, potrivit celor ce se vor arăta:
În conformitate cu dispoziţiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., curţile de apel judecă în primă instanţă, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale.
În cauză, pârâta este o autoritate locală, astfel competenţa de soluţionare revenea tribunalului.
Cum dosarul a fost soluţionat de o instanţă necompetentă material, se va admite recursul, în baza art. 313 C. proc. civ. şi se va casa sentinţa, cu trimitere, spre soluţionare, Tribunalului Galaţi, unde celelalte critici invocate prin recurs, urmează a fi analizate ca apărări ale părţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 151 din 16 octombrie 2003, a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa, cu trimiterea cauzei, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Galaţi.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 927/2005. Contencios. Anulare decizie M.F.P.... | ICCJ. Decizia nr. 935/2005. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
