ICCJ. Decizia nr. 935/2005. Contencios. Refuz acordare prejudiciu moral. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 935/2005
Dosar nr. 2672/2004
Şedinţa publică din 15 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, reclamantul P.I. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâtul să fie obligată la plata sumei de 351.645.608, 80 lei, reprezentând prejudiciu moral.
În motivarea acţiunii, a arătat că cererea sa se întemeiază pe răspunderea statului, pentru activitatea magistraţilor.
A precizat că a chemat în judecată pe fosta D.G.M.P.S. Gorj, pentru a anula Decizia de pensionare nr. 114634 din 26 noiembrie 1998 şi hotărârea comisiei de contestaţii nr. 455 din 20 ianuarie 1999, care prin modul de calcul eronat al salariului mediu lunar, i-a diminuat cuantumul pensiei.
A mai arătat că prin sentinţa civilă nr. 112 din 7 martie 2000, Curtea de Apel Craiova a admis acţiunea reclamantului şi a obligat pârâta să recalculeze pensia acestuia, având în vedere că valoarea pensiei de 4.179 lei, la care se adaugă indexările legale ulterioare, şi că prin Decizia nr. 3733 din 14 decembrie 2000, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursurile declarate de ambele părţi, a casat sentinţa atacată, trimiţând cauza, spre rejudecare, pentru completarea probatoriilor.
S-a mai motivat că ulterior în rejudecare, i s-a admis acţiunea, dar că a fost nemulţumit de soluţie, aşa încât a declarat recurs, care a fost respins de către Curtea Supremă de Justiţie şi că împotriva deciziei pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, a formulat contestaţie în anulare, care a fost respinsă, ca tardivă, prin Decizia nr. 1187/2002, aceasta cauzându-i grave prejudicii patrimoniale şi că judecătorii au săvârşit o eroare de drept, prin respingerea cererii.
Prin sentinţa nr. 1046 din 28 februarie 2003, Curtea de Apel Craiova a respins acţiunea reclamantului P.I. şi a constatat că aceasta este inadmisibilă, reţinând în esenţă că prin acţiune, reclamantul nu a dovedit reaua-credinţă a magistraţilor care au pronunţat hotărârea.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, P.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând ca temei de drept, art. 304 C. proc. civ. şi art. 506 şi 507 C. pen.
Recurentul a criticat soluţia instanţei de fond, susţinând în esenţă că faţă de obiectul cauzei, competenţa de soluţionare aparţinea unui complet format din trei judecători la instanţa de drept comun; că pricina s-a soluţionat cu lipsa de procedură faţă de reprezentantul statului şi în fine, că instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii.
Recursul nu este fondat.
Sesizând instanţa de contencios administrativ, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la repararea prejudiciului cauzat, în opinia sa, de tergiversarea cu rea-credinţă a acţiunii în anularea deciziei de pensie nr. 114634 din 26 noiembrie 1998, pentru stabilirea unei pensii în raport cu venitul mediu realizat pe ultimele 60 de luni, cerere soluţionată definitiv şi irevocabil prin sentinţa civilă a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ nr. 112 din 7 martie 2000.
Reţinând obiectul cererii astfel formulate, în mod corect Curtea de Apel Craiova s-a considerat legal învestită şi a soluţionat cauza, constatând în fapt că reclamantul este nemulţumit de cuantumul pensiei fixate şi datei de acordare.
De altfel, prin chiar recursul declarat, recurentul solicită casarea sentinţei Curţii de Apel Craiova şi acordarea pensiei, în valoare de 2.125.548,44 lei, începând cu 1 noiembrie 1998.
Astfel fiind şi cum în cauză nu s-a făcut dovada tergiversării cu rea-credinţă a cauzei privind anularea deciziei de pensie, cât şi a încălcării normelor legale de procedură, urmează a se aprecia ca fiind legală şi temeinică, hotărârea Curţii de Apel Craiova şi a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de P.I.
Văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.I. împotriva sentinţei civile nr. 1046 din 28 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 93/2005. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 967/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
