ICCJ. Decizia nr. 969/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 969/2005
Dosar nr. 5645/2004
Şedinţa publică din 16 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 26 februarie 2004, reclamanta T.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 9768 din 30 ianuarie 2004, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a refugiat din localitatea de domiciliu, Bicaciu, în localitatea Ianoşda şi s-a reîntors în iunie 1944, în localitatea Bicaciu, unde s-a căsătorit.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 216/CA - PI a admis acţiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 9768 din 30 ianuarie 2004, emisă de pârâtă şi a obligat-o să-i recunoască calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, pentru perioada 18 mai 1942 - 1 iunie 1944.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta a fost strămutată din localitatea de domiciliu, în Ianoşda, din mai 1942, până în iunie 1944, când s-a reîntors şi s-a căsătorit.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Bihor, considerând-o nelegală şi netemeinică.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat în esenţă că reclamanta nu îndeplinea condiţiile pentru acordarea drepturilor prevăzute de lege, pentru că a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu, din motive etnice.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurile instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Reclamanta a făcut dovada, cu actele şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei, că a fost refugiată din localitatea de domiciliu, în anul 1942 şi s-a reîntors în iunie 1944, căsătorindu-se în localitatea Bicaciu.
Situaţia de refugiat rezultă din probele administrate, respectiv copie extras nr. 7905 din 22 decembrie 2003, eliberat de Direcţia Judeţeană Bihor a Arhivelor Naţionale, declaraţiile martorilor B.P. şi B.V., copia certificatului de căsătorie.
Aşa fiind, interpretarea dată de instanţă este legală şi nu adaugă la lege.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 216/CA - PI din 22 martie 2004, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 968/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 971/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
