ICCJ. Decizia nr. 992/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 992/2005
Dosar nr. 7225/2004
Şedinţa publică din 17 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 476 din 23 martie 2004, reclamantul P.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 10220/9521 din 6 februarie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre, prin care să-i fie recunoscută calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1189 din 11 mai 2004, a admis acţiunea formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti. A anulat hotărârea nr. 10220/9521 din 6 februarie 2004, emisă de pârâtă, obligând-o să-i recunoască reclamantului, perioada de persecuţie etnică: martie 1994 - martie 1945 şi să-i acorde drepturile corespunzătoare, începând cu data de 1 aprilie 2004.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că prin actele depuse de reclamant, în dosarul cauzei, acesta a făcut dovada perioadei refugiului său, determinat de persecuţia etnică, din martie 1944, până în martie 1945.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, motivat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că instanţa de fond a încălcat prevederile Legii nr. 189/2000, acordând drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din lege, deşi în dosarul cauzei nu s-au depus dovezi concludente.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că reclamantul s-a născut în localitatea Plop, comuna Calfa, Tighina - U.R.S.S., la 29 ianuarie 1942. Din declaraţiile martorilor J.C. şi D.N. rezultă că reclamantul s-a refugiat împreună cu familia sa, în luna martie 1944 din localitatea Plop - Tighina - U.R.S.S., în România, în localitatea Ştefan cel Mare, judeţul Călăraşi, fapt confirmat şi de adeverinţa de evacuat nr. 13823 din 21 octombrie 1944, precum şi de adeverinţa din 27 noiembrie 2003, emisă de Primăria comunei Calfa.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată şi completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această ordonanţă, persoana, cetăţean român, care în perioada arătată, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi a interpretat judicios dispoziţiile legale aplicabile. Pe cale de consecinţă, recursul declarat de pârâtă este nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1189 din 11 mai 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 957/2005. Contencios. Refuz răspuns cereri;... | ICCJ. Decizia nr. 993/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
