ICCJ. Decizia nr. 1006/2005. Contencios. Conflict negativ de competenţă (anulare ordin de reintegrare în funcţie). Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1006/2005
Dosar nr. 423/2005
Şedinţa publică din 17 februarie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, la data de 30 august 2004, reclamantul L.C. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Direcţia Generală a Penitenciarelor şi Penitenciarul de Maximă Siguranţă Arad, solicitând anularea Ordinului nr. 2007/C din 27 iulie 2004, emis de ministrul justiţiei şi a Ordinului nr. S/244 din 30 iulie 2004, emis de Directorul general al Direcţiei Generale a Penitenciarelor, reintegrarea sa în funcţia de locţiitor comandant de penitenciar de maximă siguranţă şi obligarea primului pârât la plata drepturilor salariale de care a fost privat în urma aplicării ordinelor contestate, începând cu data de 1 august 2004.
Prin sentinţa civilă nr. 415 din 18 octombrie 2004, Curtea de Apel Timişoara a constatat că obiectul principal al acţiunii îl reprezintă contestarea modificării raportului de serviciu al reclamantului, în calitatea sa de funcţionar public şi în consecinţă, şi-a declinat competenţa, în favoarea Tribunalului Arad, potrivit art. 284 C. muncii, raportat la art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ.
În motivare s-a reţinut, în esenţă, că Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, modificată, se completează cu legislaţia muncii, faţă de care are caracter special, însă normele derogatorii devin incidente, numai în situaţiile şi limitele expres prevăzute de legea specială, ceea ce nu e cazul în speţa dedusă judecăţii.
La rândul său, Tribunalul Arad, prin sentinţa civilă nr. 45 din 19 ianuarie 2005, s-a dezînvestit în favoarea Curţii de Apel Timişoara, cu motivarea că Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, defineşte conflictele de muncă de competenţa tribunalelor, astfel cum e prevăzută de art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ., ca fiind conflicte dintre salariaţi şi unităţile la care sunt încadraţi, cu privire la interese cu caracter profesional, social sau economic, ori la drepturi rezultate din raporturi de muncă întemeiate pe contract individual de muncă.
Or, în cauză, modificarea raportului de serviciu s-a făcut prin acte administrative individuale emise de o autoritate şi o instituţie centrală care pot fi cenzurate pe calea contenciosului administrativ, de către curtea de apel, conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Tribunalul Arad, reţinând, totodată, că în cauză s-a creat un conflict negativ de competenţă, a trimis cauza, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestuia.
Verificând hotărârile pronunţate de cele două instanţe judecătoreşti de grade diferite, Înalta Curte constată existenţa conflictului negativ de competenţă în sensul art. 20 şi urm. C. proc. civ. şi urmează să stabilească instanţa competentă să judece cauza, în raport cu obiectul cererii şi dispoziţiile legale în materie.
Potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., curţile de apel judecă „în primă instanţă, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale".
În cauză, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea ordinelor emise de ministrul justiţiei şi, respectiv, Directorul general al Direcţiei Generale a Penitenciarelor, care au modificat raportul de serviciu al reclamantului, precum şi plata drepturilor salariale de care acesta a fost privat prin aplicarea celor două ordine.
Calitatea de funcţionar public a reclamantului determină aplicabilitatea dispoziţiilor speciale cuprinse în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată şi modificată, care constituie drept comun în materie, competenţa soluţionării litigiilor ce se nasc între funcţionarul public şi autorităţi pe baza raportului de serviciu aparţinând instanţei de contencios administrativ.
Funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor stabilite de autoritatea sau instituţia publică în temeiul legii, în scopul realizării competenţei sale şi, prin urmare, se caracterizează prin stabilirea pe cale unilaterală a drepturilor şi obligaţiilor celui care o realizează.
Aceasta înseamnă că nu suntem în prezenţa unei instituţii a dreptului muncii, a contractului de muncă individual care este un acord de voinţă al unităţii şi persoanei încadrate în colectivul de muncă, ci a unei instituţii a dreptului public.
Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabileşte competenţa de soluţionare a prezentei cauze, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ. căreia i se va trimite dosarul, spre conformare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe L.C., Ministerul Justiţiei, Direcţia Generală a Penitenciarelor şi Penitenciarul de Maximă Siguranţă Arad, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, ca instanţă de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 999/2005. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1013/2005. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
