ICCJ. Decizia nr. 970/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 25 februarie 2004, reclamanta B.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 9348 din 23 ianuarie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și obligarea pârâtei să-i recunoască drepturile ce i se cuvin conform Legii nr. 189/2000.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada 24 august 1944 - octombrie 1944 a fost strămutată împreună cu familia din localitatea Lungnașul de Jos, în localitatea Budoi, din motive etnice.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 215/CA - PI din 22 martie 2004, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 9348 din 23 ianuarie 2004, emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada 25 august 1944 - 14 octombrie 1944.
Pentru a soluționa astfel, instanța a reținut că reclamanta a fost strămutată din localitatea de domiciliu, în alta.
împotriva sentinței a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, considerând-o nelegală și netemeinică.
în motivarea cererii a susținut că reclamanta nu a făcut dovada unei persecuții etnice, așa cum în mod expres prevăd dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Recursul este fondat.
Conform prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurile instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, dacă a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, din motive etnice.
Din probele administrate în cauză, respectiv declarația martorilor S.F. și T.P., rezultă că reclamanta a fost refugiată în perioada august 1944 - octombrie 1944, din localitatea Lungașul de Jos, în localitatea Budoi.
în condițiile în care cele două localități se aflau pe teritoriul cedat Ungariei, reclamanta nu poate face dovada unei persecuții etnice.
în consecință, Curtea admițând recursul, a casat sentința atacată și pe fond, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 933/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 984/2005. Contencios → |
|---|
