ICCJ. Decizia nr. 932/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta SC P.R. SRL București a chemat în judecată în calitate de pârât, Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca instanța, prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea prevederilor pct. 20 al Anexei din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1784/2002, pentru aprobarea precizărilor privind unele măsuri referitoare la încheierea exercițiului financiar pe anul 2002, la persoane juridice; anularea răspunsului Ministerului Finanțelor Publice nr. 460358/2002, precum și obligarea pârâtului la rambursarea către reclamantă, a sumei de 36.503.396.384 lei, reprezentând impozit pe profit calculat și plătit în plus. La acest din urmă capăt de cerere, reclamanta a renunțat la judecată, conform art. 246 C. proc. civ.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prevederile contestate sunt nelegale, deoarece o obligă să înregistreze ca venituri din exploatare, diferența de curs dintre data acordării creditului și data de 31 decembrie 2002, pentru întreaga valoare a creditului acordat în perioada 2001 - 2002, rambursarea către debitor a creditului nefiind exigibilă la 31 decembrie 2002.
Se mai arată în acțiune că în acest fel, pârâtul a inclus în profitul impozabil, venituri viitoare, obligând-o pe reclamantă la plata în avans a unui impozit pe profit.
Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 1581/2003, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada dreptului vătămat, pentru aceasta existând posibilitatea legală ca pe parcursul anului financiar să-și regularizeze situația financiară în raport cu venitul obținut. S-a reținut, de asemenea, că adresa nr. 460358/2003 nu reprezintă un act administrativ producător de efecte, ci doar un răspuns la petiția reclamantei.
împotriva acestei sentințe a formulat recurs, reclamanta SC P.R. SRL București.
în motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susținut în esență că:
- prevederea contestată (pct. 20 Anexa 1 din Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 1786/2002), obligă practic la înregistrarea în avans, ca venituri impozabile, a unor venituri care nu sunt încă realizate;
- includerea diferențelor de curs aferente creanțelor neexigibile în baza de calcul a impozitului pe profit, încalcă dispozițiile Legii nr. 414/2000 privind impozitul pe profit și ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Curtea îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1784/2002 a fost elaborat pentru aprobarea precizărilor privind unele măsuri referitoare la încheierea exercițiului financiar pe anul 2002, la persoanele juridice.
Potrivit pct. 20 Anexa 1 din acest Ordin prevede: "evaluarea creanțelor și a datoriilor se face la valoarea lor probabilă de încasare sau de plată. Pentru respectarea principiului independenței exercițiului, creanțele și datoriile între părți, se prevede ajustarea sumelor de încasate sau de plătit în funcție de evoluția cursului valutar de această dată, iar diferențele rezultate se evidențiază pe seama veniturilor, respectiv a cheltuielilor de exploatare, după caz".
Susținerea recurentei, în sensul că prin aceste prevederi este obligată să înregistreze în avans, ca venituri impozabile, creanțe care nu sunt încă exigibile, prin aceasta încălcându-se prevederile legale referitoare la calcularea impozitului pe profit, este neîntemeiată, urmând a fi înlăturată ca atare.
Astfel, Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1784/2003 se referă la persoanele juridice care potrivit Legii nr. 82/1991, au obligația să întocmească situații financiare anuale, precizările aprobate prin acest ordin având în vedere regulile care operează în contabilitate.
Sub acest aspect, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, evaluarea posturilor cuprinse în situațiile financiare ale persoanei juridice trebuie efectuată cu respectarea principiilor contabile, în speță principiul independenței exercițiului. în baza acestui principiu "vor fi luate în considerare veniturile și cheltuielile corespunzătoare exercițiului financiar pentru care se face raportarea, fără a se ține seama de data încasării sumelor sau efectuarea plăților".
în acest fel, situațiile financiare întocmite oferă informații utilizatorilor, nu numai despre tranzacțiile trecute, care au implicat plăți și încasări, dar și despre obligațiile de plată viitoare, despre resursele încasărilor din viitor.
Respectarea și aplicarea principiilor mai sus arătate este în deplină concordanță cu Reglementările contabile armonizate cu directivele europene și Standardele Internaționale de Contabilitate,
Aplicarea reglementărilor contestate (pct. 20 Anexa 1) nu presupune o greșită stabilire a bazei de calcul pentru impozitul pe profit, așa cum susține recurenta, deoarece aceasta are posibilitatea legală ca pe parcursul anului financiar să-și regularizeze situația financiară, în funcție de venitul obținut.
în consecință, în raport cu cele mai sus reținute și în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat, regulile de evaluare cuprinse la pct. 20 din Precizările elaborate prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1784/2002, fiind în conformitate cu principiile și regulile contabile aplicabile.
| ← ICCJ. Decizia nr. 921/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 920/2005. contencios → |
|---|
