ICCJ. Decizia nr. 937/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Craiova, reclamantul A.A. a chemat în judecată în calitate de pârâtă Arhivele Naționale, pentru ca instanța, prin sentința ce o va pronunța, să o oblige pe pârâtă să-i elibereze o copie legalizată a deciziei pronunțată în recursul exercitat împotriva deciziei penale nr. 3087/1952.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că tatăl său, A.G. a fost achitat prin decizia penală nr. 3087/1952, dar că nu cunoaște instanța care a pronunțat decizia în recurs și că pârâta, deși deține mapele de decizii, refuză să-i elibereze o copie a deciziei pronunțată în recurs.
Curtea de Apel Craiova, prin sentința civilă nr. 1168/2003, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că pârâta și-a îndeplinit obligațiile ce decurg din Legea nr. 16/1996, eliberând reclamantului, actele care se aflau în păstrarea sa.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul, susținând în motivarea recursului că în mod greșit instanța a reținut că pârâta i-a răspuns conform cererii formulate.
Analizând recursul formulat, în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile legale aplicabile, Curtea l-a respins pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990: "orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege, prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanței judecătorești competente (...)".
în cauza dedusă judecății, recurentul-reclamant s-a adresat intimatei-pârâte Arhivele Naționale, cu o cerere prin care a solicitat să i se elibereze o copie legalizată după decizia penală dată în recurs împotriva deciziei penale nr. 3087/1952, decizie prin care tatăl său a fost achitat.
Arhivele Naționale au comunicat recurentului, în anul 1999, copia deciziei penale nr. 3087/1952, iar prin adresa nr. 63116 din 9 noiembrie 2003 i-au comunicat acestuia, că din cercetarea evidențelor de la înalta Curte de Casație și Justiție din 1952, nu rezultă că s-ar fi formulat recurs împotriva deciziei nr. 3087/1952.
în aceste condiții, Curtea nu putea reține că intimata a "refuzat nejustificat" să-i răspundă recurentului, deoarece aceasta i-a comunicat actele pe care le deține în baza Legii nr. 16/1996.
împrejurarea că răspunsul dat nu-l mulțumește pe recurent, nu înseamnă că intimata a "refuzat nejustificat", în condițiile în care aceasta și-a îndeplinit obligațiile ce decurg din lege cu privire la documentele pe care le are în păstrare.
în consecință, în raport cu cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 984/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 921/2005. contencios → |
|---|
