ICCJ. Decizia nr. 933/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 2 din 23 ianuarie 2003, Colegiul jurisdicțional Timiș al Curții de Conturi a admis contestațiile formulate de L.I., C.S., G.M., U.E., P.B., ultimul, prin succesorii legali P.B.F., P.B.R. și P.B.C.
în consecință, s-a depus anularea deciziilor de imputare înregistrate sub număr unic, nr. 94 din 22 aprilie 1998, emise de Inspectoratul Școlar al județului Timiș, pentru sumele de 13.117.814 lei, 6.121.646 lei, 9.182.469 lei, 6.558.907 lei și 8.745.209 lei, ca fiind tardive.
Secția jurisdicțională a Curții de Conturi a pronunțat decizia nr. 210 din 21 martie 2003, prin care a respins recursul jurisdicțional formulat de Inspectoratul Școlar al județului Timiș.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța Curții de Conturi a reținut că unitatea a emis deciziile de imputare, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de art. 108 alin. (2) C. muncii.
împotriva deciziei a declarat recurs, Inspectoratul Școlar al județului Timiș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, s-a învederat că procesul-verbal al Curții de Conturi, prin care s-a constatat paguba, constând în efectuarea unor plăți nelegale, reprezentând costul deplasării în Canada, a unui grup de elevi și profesori, nu a fost comunicat Inspectoratului școlar, care nu a luat cunoștință de existența prejudiciului, decât prin nota de constatare nr. 25.809 din 2 februarie 1998, înregistrată sub nr. 1379 din 23 februarie 1998.
în raport cu această ultimă dată, recurentul a susținut că deciziile de imputare în sarcina persoanelor nominalizate, au fost emise înăuntrul termenului legal de 60 de zile.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate, Curtea a constatat că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Instanțele Curții de Conturi au reținut în mod corect faptul că termenul de 60 de zile se calculează de la data sesizării organului competent să stabilească răspunderea materială, în baza unui act din care să rezulte producerea pagubei.
în cauză, termenul pentru emiterea deciziilor de imputare a început să curgă cel mai târziu din data de 6 ianuarie 1997, întrucât notele de constatare a existenței prejudiciului întocmite de Ministerul Educației Naționale au fost înregistrate la Inspectoratul Școlar al județului Timiș, sub nr. 4260 din 1 noiembrie 1990 și respectiv, nr. 8 din 6 ianuarie 1997.
împrejurarea că, ulterior, efectuarea unor plăți nelegale cu ocazia deplasării în Canada, a fost reluată și stabilită și în procesul-verbal nr. 2150 din 27 iunie 1997, a Direcției de Control Financiar Timiș, în urma verificării contului de execuție pe anul 1996 și mai apoi, și în actul propriu întocmit de organele de control ale Ministerului Educației Naționale, nr. 25.804 din 2 februarie 1998, nu este de natură să se concluzioneze că recurentul, la 22 aprilie 1998, mai era în termen să emită deciziile de imputare.
Așadar, recurentul a luat cunoștință de producerea pagubei, cel mai târziu la 6 ianuarie 1997, dată în raport cu care deciziile de imputare contestate au fost emise cu depășirea termenului legal.
în raport cu cele expuse mai sus, Curtea a respins recursul, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5383/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 970/2005. contencios → |
|---|
