ICCJ. Decizia nr. 1061/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1061/2006
Dosar nr. 3624/2005
nr. 14870/1/2005
Şedinţa publică din 29 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată iniţial la Tribunalul Cluj şi ulterior, urmare a declinării competenţei materiale, la Curtea de Apel Cluj, reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea actului nr. 63657 din 3 ianuarie 2005, emis de pârâtă şi recunoaşterea calităţii sale de refugiat, pentru perioada 9 decembrie 1942 - 6 martie 1945 şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 591 din 3 octombrie 2005, a admis acţiunea în contencios administrativ, formulată de reclamantul B.M. împotriva pârâtei Casei Judeţene de Pensii Cluj şi în consecinţă, a dispus anularea hotărârii nr. 63657 din 3 ianuarie 2005, emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 9 decembrie 1942 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, modificată şi aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 septembrie 2004.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că din probele administrate în cauză rezultă că familia reclamantului a fost nevoită, din cauza persecuţiilor etnice, să se refugieze din localitatea Gurghiu, judeţul Mureş, aflată în urma Dictatului de la Viena, sub autoritatea Statului maghiar, la Bucureşti, reclamantul născându-se la data de 9 decembrie 1942, în timpul refugiului părinţilor săi.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând, în esenţă, că reclamantul nu a făcut dovada calităţii sale de refugiat în înţelesul Legii nr. 189/2000, întrucât martorul I.T. s-a născut în timpul refugiului, iar martorul B.G. nu descrie împrejurarea în care a luat cunoştinţă de cele declarate cu privire la familia reclamantului.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu motivul de recurs invocat, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.
Este necontestat faptul că reclamantul s-a născut la data de 9 decembrie 1942, în Bucureşti, unde părinţii săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Se reţine că reclamantul a făcut dovada refugiului părinţilor săi, din motive etnice, cu declaraţiile martorilor, beneficiari la rândul lor ai prevederilor Legii nr. 189/2000.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei rezultă că, atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile instaurate în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit aceste persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a refugiului.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victime şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999, şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară, soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct, toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
De altfel, chiar recurenta, ulterior declarării recursului, a emis hotărârea nr. 19627 din 25 ianuarie 2006, prin care a stabilit reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, acordându-i drepturile prevăzute de lege, pentru perioada 9 decembrie 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2004.
În consecinţă, soluţia adoptată de instanţa de fond este legală şi temeinică, iar recursul, nefondat, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 591 din 3 octombrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1060/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1062/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
