ICCJ. Decizia nr. 1067/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1067/2006
Dosar nr. 3974/2005
nr. 16268/1/2005
Şedinţa publică din 29 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, sub nr. C/4091 din 16 iunie 2005, reclamanta S.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Alba, anularea hotărârii nr. 721 din 11 martie 2005, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de art. 3 din OG nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 189/2000, în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului său soţ S.Z.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 227 din 20 septembrie 2005 şi încheierea din 10 noiembrie 2005, prin care s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în sentinţă, a admis contestaţia formulată de reclamanta S.R., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Alba, a anulat hotărârea nr. 721 din 11 martie 2005, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta, să emită o hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada octombrie - decembrie 1944.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că din declaraţiile martorilor T.G. şi H.M., rezultă că soţul reclamantei a fost ridicat la începutul lunii octombrie 1944, din localitatea de domiciliu, de către poliţia locală şi transportat cu un tren de marfă, împreună cu alte persoane de etnie maghiară şi germană, în localitatea Roşiori de Vede, fiind puşi la muncă forţată de către autorităţi, situaţie care a durat până la 24 decembrie 1944.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Alba, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând, în esenţă, că în perioada de referinţă, cetăţenii prestau muncă pentru folos obştesc, respectiv muncă obligatorie, pentru care erau retribuiţi. Se susţine, de asemenea, că cetăţenii obligaţi să desfăşoare muncă forţată erau încorporaţi în detaşamente speciale, beneficiau de indemnizaţie în baza Legii nr. 309/2002, munca desfăşurată fiind menţionată în livretul militar, ceea ce reclamanta nu a dovedit în legătură cu soţul său.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu motivul de recurs invocat, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Din declaraţiile martorilor T.G. şi H.M. rezultă că soţul reclamantei, respectiv S.Z., decedat la 22 decembrie 1980, a fost ridicat din localitatea de domiciliu, Mirăslău, la începutul lunii octombrie 1944, de către poliţia locală, dus la gară şi transportat cu trenul, împreună cu cei doi martori şi cu alte persoane de etnie maghiară şi germană din zonă, în localitatea Roşiori de Vede, judeţul Ilfov, apoi în Gara de Nord din Bucureşti. Acolo, au fost supuşi la muncă forţată, la refacerea gării, până la 24 decembrie 1944, când cei în cauză au fost eliberaţi şi s-au întors acasă. Susţinerile martorilor sunt confirmate şi de U.D.M.R. Alba, cu adresa nr. 78/2005.
Intimatei-reclamante S.R., în calitate de soţie supravieţuitoare a lui S.Z., îi sunt incidente dispoziţiile art. 3 din OG nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 189/2000, potrivit cărora soţia supravieţuitoare beneficiază de indemnizaţie lunară indexată, conform art. 4 din ordonanţă.
În consecinţă, soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, iar recursul, nefondat, urmează să fie respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Alba împotriva sentinţei civile nr. 227 din 20 septembrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1065/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 107/2006. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
