ICCJ. Decizia nr. 1059/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1059/2006
Dosar nr. 3585/2005
nr. 14715/1/2005
Şedinţa publică din 29 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 3900/CA din 9 august 2005, reclamanta M.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 11866 din 1 iulie 2005, emisă de pârâtă şi recunoaşterea în favoarea sa, a calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 255/CA/2005 - P.I. din 10 octombrie 2005, a admis acţiunea formulată de reclamanta M.F., împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi în consecinţă, a anulat hotărârea nr. 11866 din 1 iulie 2005, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta, să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada 30 iunie 1942 - 31 decembrie 1944.
În motivarea soluţiei s-a reţinut în baza declaraţiilor martorilor G.M. şi B.T., că reclamanta, împreună cu familia, s-a refugiat din Oradea, în zona Beiuş, Sântelec şi Tăşad, în perioada 30 iunie 1942 - 31 decembrie 1944.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând, în esenţă, că, nu s-a stabilit situaţia de fapt şi de drept a familiei reclamantei, întrucât nici unul dintre martori nu cunoştea date certe cu privire la situaţia familiei reclamantei, atât cu privire la perioada refugiului, cât şi cu privire la persecuţie etnică pe care ar fi suferit-o reclamanta şi părinţii săi.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu motivul de recurs invocat, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, modificată şi completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturi compensatorii, cetăţeanul român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, prin aceea că a fost strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Dispoziţiile art. 1 lit. c) sunt aplicabile persoanelor care au fost nevoite să-şi părăsească localitatea de domiciliu, din teritoriile vremelnic ocupate şi să se refugieze pe teritoriul aflat sub administraţie românească, în acest sens fiind şi prevederile art. 2 din Norma adoptată la 14 februarie 2002, de Guvernul României, în aplicarea OG nr. 105/1999.
Aşadar, instanţa de fond a reţinut în mod corect că reclamanta, născută în Oradea, la 13 octombrie 1939, are calitatea de persoană refugiată şi beneficiază, ca atare, de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Dar, instanţa de fond stabilind statutul de refugiat al reclamantei, pentru perioada 30 iunie 1942 - 31 decembrie 1944, a greşit cu privire la data începerii perioadei de refugiu, în raport cu probele administrate în cauză, întrucât în extrasul din Registrul cu evidenţa refugiaţilor români din Ungaria, perioada 1940 - 1944, figurează F.M., tatăl reclamantei, înregistrat începând cu data de 8 iunie 1944.
Se reţine, de asemenea, că, prin hotărârea nr. 4333 din 25 februarie 2003, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor a acordat fratelui reclamantei, M.D., de asemenea, minor la data refugiului, drepturile băneşti prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, stabilind începutul perioadei refugiului la data de 8 iunie 1944.
Aşa fiind, se va admite recursul declarat de pârâtă, se va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 8 iunie 1944 - 31 decembrie 1944, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei nr. 255/CA/2005 - P.I. din 10 octombrie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că M.F. beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 8 iunie 1944 - 31 decembrie 1944.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1057/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1060/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
