ICCJ. Decizia nr. 1057/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1057/2006
Dosar nr. 3563/2005
nr. 14629/1/2005
Şedinţa publică din 29 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 2680 din 4 august 2005, reclamantul D.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 13860/540 din 8 noiembrie 2004 şi pe fond, admiterea cererii formulate în baza Legii nr. 189/2000 şi recunoaşterea calităţii de persoană persecutată din motive etnice.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1668 din 13 octombrie 2005, a admis acţiunea formulată de reclamantul D.T., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti.
A anulat hotărârea nr. 13860/540 din 8 noiembrie 2004, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să emită în favoarea reclamantului, o hotărâre în care să se constate că perioada solicitată, 24 decembrie 1943 - 6 martie 1945, se încadrează în dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că reclamantul s-a născut în timpul strămutării din motive etnice a părinţilor săi, din Bulgaria, comuna Arabagi, judeţul Durostor, în România, comuna Nicolae Bălcescu, judeţul Tulcea, urmare a Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940, reclamantul dobândind la data naşterii, acelaşi statut, ca şi părinţii săi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând, în esenţă, că reclamantul, fiind născut în comuna Nicolae Bălcescu, judeţul Tulcea, nu poate să facă dovada strămutării sale dintr-o localitate, în alta şi că nu a suferit privaţiuni din cauza statutului de refugiat pe care l-au avut părinţii săi.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu motivul de recurs invocat, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.
Este necontestat că reclamantul D.T. s-a născut la data de 24 decembrie 1943, în comuna Nicolae Bălcescu, judeţul Tulcea, părinţii săi făcând obiectul unui schimb de populaţie, urmare Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la 7 septembrie 1940, la Craiova.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate în actul normativ.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei rezultă că, atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost strămutaţi din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a strămutării.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victime şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999, şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară, soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului/strămutării, a suferit în mod direct, toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
În consecinţă, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, iar recursul, nefondat, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1668 din 13 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1056/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1059/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
