ICCJ. Decizia nr. 1120/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1120/2006
Dosar nr. 3883/2005
nr. 15901/1/2005
Şedinţa publică din 4 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 15 iunie 2005, reclamanta M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, anularea hotărârii nr. 1974 din 26 mai 2005 şi recunoaşterea statutului de refugiat, cu acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 156/CA din 24 octombrie 2005, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a recunoscut reclamantei, statutul de refugiat pe perioada 14 decembrie 1942 - 6 martie 1945, cu obligarea pârâtei de a emite o hotărâre în acest sens şi de a-i achita drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999.
Instanţa a reţinut că părinţii reclamantei au avut statutul de strămutaţi în perioada 1940 - 1945, reclamanta fiind concepută şi născută în timpul strămutării şi, în consecinţă, este îndreptăţită să beneficieze de drepturile acordate de Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, susţinând că reclamanta nu îndeplineşte condiţiile pentru acordarea indemnizaţiei cuvenite persoanelor persecutate din motive etnice, conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, aceasta fiind concepută şi născută după refugiul părinţilor din anul 1940, peste termenul de concepţie prevăzut de dreptul comun.
Recursul este nefondat.
Este necontestat faptul că reclamanta s-a născut la data de 14 decembrie 1942, în comuna Ilia, judeţul Hunedoara, unde părinţii săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre situaţiile enumerate.
Atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză, este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Cu această motivare, soluţia Curţii de Apel Iaşi este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 274 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 156/CA din 24 octombrie2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la 5.950.000 lei (595 RON) cheltuieli de judecată stabilite prin apreciere conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., către intimata-reclamantă M.M.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1118/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1121/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
