ICCJ. Decizia nr. 1117/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1117/2006
Dosar nr. 3816/2005
nr. 15636/1/2005
Şedinţa publică din 4 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 21 iunie 2005, reclamantul G.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 15193/529 din 11 iulie 2005, prin care pârâta i-a respins cererea privind stabilirea calităţii de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1712 din 19 octombrie 2005, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 iulie 2005, pentru perioada 1 septembrie 1943 - 6 martie 1045.
Instanţa a reţinut că reclamantul care s-a născut la 31 octombrie 1943, ulterior datei la care părinţii săi au fost strămutaţi urmare a Tratatului de la Craiova din anul 1940, a avut de suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit şi familia sa, datorită persecuţiilor etnice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, susţinând că reclamantul nu poate beneficia de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, invocând statutul de persecutat etnic, deoarece s-a născut la 3 ani după semnarea Tratatului de la Craiova, în urma căruia părinţii săi au făcut obiectul transferului de populaţie.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
În speţă, în mod legal instanţa a apreciat că şi copilul născut după strămutarea părinţilor, are acelaşi statut ca aceştia, întrucât a suferit toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Faptul că reclamantul se încadrează în prevederile legale menţionate, rezultă din probele administrate în cauză, respectiv declaraţia de avere imobiliară a tatălui reclamantului, eliberată de Arhivele Naţionale, acte de stare civilă, declaraţiile martorilor Ş.Z. şi C.Z.
În consecinţă, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1712 din 19 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1112/2006. Contencios. Suspendare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1118/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
