ICCJ. Decizia nr. 1107/2006. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1107/2006
Dosar nr. 20044/2/2005
Şedinţa publică din 30 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1772 din 1 noiembrie 2005, a admis acţiunea formulată de reclamantul S.C., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor şi, pe cale de consecinţă:
- a anulat Decizia nr. 368 din 8 aprilie 2002, emisă de pârâtă;
- a dispus reintegrarea reclamantului, în postul şi funcţia, deţinute anterior;
- a obligat pârâta, la plata salariilor restante, de la data emiterii deciziei şi până la momentul reintegrării;
- a obligat, de asemenea, pârâta, la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 3.300 RON.
În considerentele hotărârii s-a menţionat că pricina a fost soluţionată în primă instanţă, prin sentinţa civilă nr. 96 din 22 ianuarie 2003, când Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea reclamantului şi a anulat actul administrativ contestat.
A urmat casarea cu trimitere a acestei sentinţe, în urma recursului formulat de pârâtă, ocazie cu care fosta Curte Supremă de Justiţie, prin Decizia nr. 3020 din 3 octombrie 2003, a solicitat clarificarea următoarelor aspecte:
- dacă reclamantul a mai avut şi alte abateri, pentru a se putea stabili gravitatea faptei ce a atras sancţiunea;
- ce valoare aveau bunurile cumpărate cu ocazia controlului, de către reclamant şi colegul lui.
Soluţionând cauza în fond după casare, Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1172 din 10 mai 2004, a admis acţiunea reclamantului, cu toate consecinţele ce decurg din această soluţie, reţinând că acesta nu a mai avut, conform probelor administrate, alte abateri, iar Decizia de sancţionare a colegului care, alături de el, achiziţionase, prin cumpărări, bunuri de la aceiaşi societate, a fost anulată, cu caracter irevocabil, prin Decizia nr. 3084 din 8 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie.
Ca urmare a recursului declarat împotriva acestei sentinţe de către pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, cauza a fost din nou trimisă, spre rejudecare, instanţei de fond, cu îndrumarea de a se stabili valoarea precisă a obiectului achiziţionat de reclamant, de la firma supusă controlului, precum şi cuantumul sumei plătite.
În urma probelor administrate în conformitate cu îndrumările cuprinse în Decizia de casare, Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1772 din 1 noiembrie 2005, a admis din nou acţiunea reclamantului şi a anulat Decizia Autorităţii Naţionale a Vămilor, contestată, reţinând că:
Deşi răspunsul primit de la SC M. SRL Ploieşti menţionează că această societate nu a comercializat niciodată camere video, faţă de existenţa unei chitanţe (nr. 8479678), care atestă preţul plătit de reclamant, pentru aparatul cumpărat, urmează a se face aplicarea dispoziţiilor legale potrivit cărora nu este admisibilă proba cu martori în contra sau peste ceea ce cuprinde înscrisul, respectiv chitanţa menţionată mai sus.
În raport cu dispoziţiile art. 287 C. muncii, sarcina probei revenea pârâtei care nu s-a prezentat şi nici nu a propus probe în apărare.
Împotriva acestei ultime sentinţe a declarat, din nou, recurs pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor invocând, în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., următoarele motive:
Desfacerea contractului de muncă al reclamantului, ca sancţiune disciplinară, s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 102 din OG nr. 16/1998, a prevederilor Legii nr. 141/1997 şi a dispoziţiilor art. 9 lit. i) din Statutul personalului vamal, privind obligaţia funcţionarilor acestei instituţii de a nu compromite, prin atitudinea lor, prestigiul autorităţii.
Preţul achitat la cumpărarea camerei video, de la SC M. SRL Ploieşti, nu era cel practicat de această societate.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 368 din 3 aprilie 2002, Direcţia Generală a Vămilor i-a desfăcut contractul de muncă reclamantului-intimat S.C., pentru faptul că în timp ce se afla în control la SC M. SRL Ploieşti, la 21 noiembrie 2001, a achiziţionat o cameră video, pentru care a achitat 300.000 lei.
Dispoziţiile art. 102 din OG nr. 16/1998, privind Statutul personalului vamal, sancţionează cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă, săvârşirea unei abateri grave sau săvârşirea repetată a abaterilor disciplinare.
Abaterea disciplinară săvârşită de S.C., având în vedere gravitatea acesteia, a fost sancţionată în mod corect, conform art. 99 lit. h) al legii, cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Prin fapta sa, reclamantul a încălcat prevederile art. 28 din Legea nr. 141/1997, referitoare la obligaţia personalului vamal de a avea o atitudine corectă şi integră.
Potrivit art. 91 lit. i) din Statutul personalului vamal, „personalul vamal are următoarele îndatoriri ….i) să aibă o conduită corectă, să nu abuzeze de calitatea sa oficială şi să nu compromită prin activitatea sa publică sau privată, prestigiul funcţiei sau al autorităţii vamale".
Nerespectând aceste dispoziţii, reclamantul-intimat a compromis atât prestigiul funcţiei, cât şi pe cel al autorităţii vamale.
Cu privire la preţul cu care a fost achiziţionată camera video, din raportul nr. 95 din 31 ianuarie 2002 şi din documentele depuse de societate la fond, rezultă că preţul de 300.000 lei nu este cel practicat de SC M. SRL Ploieşti.
Ţinând seama de argumentele mai sus expuse, măsura desfacerii disciplinare a contractului de muncă este justificată.
Aşa fiind, se va admite recursul declarat de pârâtă şi se va modifica sentinţa atacată şi în fond se va respinge, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva sentinţei civile nr. 1772 din 1 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de reclamantul S.C.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1093/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1112/2006. Contencios. Suspendare act. Recurs → |
|---|
