ICCJ. Decizia nr. 1195/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1195/2006
Dosar nr. 3910/2005
nr. 16010/1/2005
Şedinţa publică din 6 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la 18 iulie 2005, reclamantul B.D.F. a solicitat anularea hotărârii nr. 16253 din 23 februarie 2005, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi recunoaşterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, motivând că îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, întrucât a fost refugiat.
Prin sentinţa civilă nr. 687 din 26 septembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul B.D.F. şi a anulat hotărârea nr. 16253 din 23 februarie 2005, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
A obligat pârâta să recunoască reclamantului, statutul de persoană refugiată, pentru perioada 15 octombrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 noiembrie 2004.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că în cursul lunii octombrie 1940, familia reclamantului s-a refugiat la Cluj, ca urmare a persecuţiilor etnice asupra etnicilor maghiari din localitate.
S-a reţinut că familiile de etnie maghiară au fost persecutate verbal şi fizic, iar familia reclamantului a fost ameninţată de legionari.
Împotriva sentinţei sus menţionate a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Cluj care a motivat, în esenţă, că aşa zisul refugiu a avut loc în luna octombrie 1940, din localitatea Vlaha, aflată sub administraţia Statului Român, schimbul de domiciliu nefiind urmare a persecuţiei etnice.
Recursul este nefondat.
Din probele administrate în cauză se reţine că în cursul lunii octombrie 1940, familia reclamantului s-a refugiat din localitatea Vlaha, în oraşul Cluj, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate asupra etnicilor maghiari din localitate. S-a reţinut că, copiii erau terorizaţi la şcoală, numeroşi bărbaţi reţinuţi de jandarmi, purtaţi cu forţa şi bătuţi pe motiv că foloseau limba maghiară, iar familia reclamantului, fiind ameninţată de legionari, a fost nevoită să recurgă la refugiu.
În consecinţă, corect a apreciat instanţa de fond că reclamantul a făcut dovada persecuţiei etnice şi că este îndreptăţit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Faţă de cele ce preced, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 687 din 26 septembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1194/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1196/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
