ICCJ. Decizia nr. 1190/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1190/2006
Dosar nr. 3895/2005
nr. 15951/1/2005
Şedinţa publică din 6 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiune în contencios administrativ, reclamanta T.E., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, a solicitat anularea hotărârii nr. 17309 din 9 mai 2005 şi obligarea pârâtei la recunoaşterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 688 din 26 octombrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta T.E. şi a dispus anularea hotărârii nr. 17309 din 9 mai 2005, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj. A obligat pârâta să recunoască reclamantei, statutul de persoană refugiată pentru perioada 15 ianuarie 1941 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 aprilie 2005.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că familia reclamantei a fost ameninţată de legionari şi a fost obligată să părăsească localitatea de domiciliu, fiind, astfel, făcută dovada persecuţiei etnice.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Cluj care a motivat, în esenţă, că aşa zisul refugiu a avut loc în anul 1942, din localitatea Viişoara, judeţul Cluj, localitate aflată sub administraţia Statului român, schimbul de domiciliu nefiind urmare a persecuţiei etnice.
Recursul este nefondat:
Din declaraţiile martorilor se reţine că familia reclamantei a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu, Vlaha şi să se refugieze la Cluj, fiind ameninţată de legionari şi îndemnată să părăsească teritoriul, pe motiv că vorbesc limba maghiară, iar medicii refuzau să consulte copiii din familie.
În mod corect a reţinut instanţa de fond că mutarea reclamantei şi a familiei sale într-o altă localitate, decât cea de domiciliu, chiar justificată pe relaţia ameninţării şi atitudinii autorităţilor, constituie persecuţie etnică.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 688 din 26 octombrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 119/2006. Contencios. Refuz emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1191/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
