ICCJ. Decizia nr. 1217/2006. Contencios. Solicitare prelungire conform art.93 alin.5 O.U.G. nr. 194/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1217/2006
Dosar nr. 3206/2005
nr. 13202/1/2005
Şedinţa publică din 11 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 19 august 2005, reclamanta Autoritatea pentru Străini a solicitat prelungirea duratei de luare în custodie publică a cetăţeanului pakistanez R.A., născut în Pakistan, în anul 1977.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că împotriva cetăţeanului străin s-a luat măsura returnării, întrucât a intrat ilegal în România.
Prin Rezoluţia nr. 2412 din 31 mai 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus luarea în custodie publică a cetăţeanului pakistanez, până la data de 29 august 2005, cu motivarea că nu s-a putut duce la îndeplinire măsura returnării acestuia, în termenul legal de 24 ore, din lipsa documentelor de călătorie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1394 din 25 august 2005, a admis acţiunea şi a dispus prelungirea duratei luării în custodie pe o perioadă de 5 luni, până la eliberarea documentelor de călătorie.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, pârâtul R.A., susţinând, în esenţă că, întrucât împotriva sa nu a fost luată măsura de siguranţă a expulzării şi nici nu a fost declarat indezirabil, îi sunt aplicabile prevederile art. 93 alin. (7) din OUG nr. 194/2002.
Recursul este nefondat.
Cetăţeanul pakistanez a fost depistat la data de 30 iulie 2005, de către Serviciul pentru Străini al municipiului Bucureşti. Cu această ocazie a declarat că se numeşte R.A., identitate sub care nu figura intrând legal în ţară. În această situaţie s-a procedat, în conformitate cu dispoziţiile art. 86 pct. 2 lit. a) din OUG nr. 194/2002, dispunându-se returnarea străinului intrat ilegal în România.
Întrucât străinul nu poseda documente de călătorie, returnarea acestuia nu a putut fi efectuată în termenul de 24 ore, prevăzut de art. 87 alin. (2) al ordonanţei.
Prin Rezoluţia din 31 iulie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus luarea în custodie publică, pentru o perioadă de 30 zile şi introducerea sa în Centrul de cazare Otopeni. Întrucât Ambasada Republici Islamice Pakistan la Bucureşti nu a eliberat documentele de călătorie, iar cele 30 de zile expirau, s-a procedat potrivit prevederilor art. 93 alin. (5) din ordonanţă, solicitându-se curţii de apel, prelungirea duratei luării în custodie a străinului.
Susţinerea recurentului, potrivit căreia îi sunt aplicabile prevederile art. 93 pct. 7 din OUG nr. 194/2004, nu poate fi reţinută.
Potrivit acestui text, în situaţia în care, ulterior luării în custodie publică a unui străin, se constată existenţa unuia dintre cazurile prevăzute la art. 89 alin. (1) sau acesta a formulat o cerere pentru acordarea unei forme de protecţie, măsura luării în custodie publică încetează de drept, cu excepţia situaţiei în care, pentru raţiuni de siguranţă naţională sau ordine publică, se impune îndepărtarea acestuia de pe teritoriul României.
Recurentul nu a dovedit că s-ar afla într-una din situaţiile prevăzute de art. 89 şi nici că ar fi persecutat pe motiv de rasă, religie, naţionalitate, etc. potrivit art. 2 din OG nr. 102/2000.
Hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică, recursul declarat de pârât se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.A. împotriva sentinţei civile nr. 1394 din 25 august 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1216/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1218/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
