ICCJ. Decizia nr. 1211/2006. Contencios. împotriva hotărârii Consiliului de Administraţie al B.N.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1211/2006
Dosar nr. 413/2002
nr. 942/1/2002
Şedinţa publică din 6 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin recursul înregistrat la data de 23 ianuarie 2002, C.T.C.C. - B.P.E., în curs de reorganizare (conform OUG nr. 97/2000, modificată), sub denumirea C.C. C.P., instituţie de credit în constituire, a solicitat desfiinţarea Hotărârii nr. 172 din 27 noiembrie 2001 a Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României şi aprobarea cererii colective de constituire şi reorganizare a reţelei cooperatiste de credit, formată din C.C. C.P., cooperativele de credit afiliate şi cooperativele de credit care urmează să se înfiinţeze în baza OUG nr. 97/2000 modificată, asociate la aceasta.
În motivarea recursului se susţine că, prin hotărârea atacată, Banca Naţională a României a respins cererea privind aprobarea constituirii şi reorganizării reţelei cooperatiste în conformitate cu dispoziţiile art. 140 şi 256 din OUG nr. 97/2000, modificată, invocând dispoziţiile art. 141 lit. a) - g), pentru neîndeplinirea condiţiilor de prezentare a documentaţiei complete şi de înregistrare a numărului minim de cooperative afiliate la reţea, respectiv 50, deşi aceasta a fost depusă, iar împotriva hotărârii de respingere a cererii de aprobare a constituirii şi reorganizării reţelei, recurenta a formulat contestaţie în baza dispoziţiilor art. 200 alin. (1) din OUG nr. 97/2000. Se mai arată că Banca Naţională a României, prin adresa nr. VI/3/8965/IT/DI/AZ din 28 august 2001, a hotărât unilateral excluderea dintre cooperativele asociate la reţeaua C.P., a zece cooperative de credit, acestea fiind cele care au declarat recurs la Curtea Supremă de Justiţie, hotărâre luată în opinia recurentei, în forţă şi de natură a îngreuna şi complica procesul de întocmire a documentaţiei solicitate de Banca Naţională a României şi de a produce confuzii cu implicaţii directe asupra respectării prevederilor ordonanţei, deoarece:
1) reduce cu 10 cooperative numărul unităţilor din reţea, în acest fel ajungându-se ca în loc de 59 de cooperative să fie luate în considerare doar 49 de cooperative, deci sub numărul minim permis de lege şi 2) în acelaşi timp celor zece cooperative neluate în calcul de către Banca Naţională a României li se permite să-şi desfăşoare în continuare activitatea, acest lucru reflectându-se în situaţiile financiar-centralizate, producându-se discrepanţă între situaţiile prezentate şi numărul real de cooperative luat în calcul de către Banca Naţională a României.
Mai mult, arată recurenta, după depunerea documentaţiei solicitate de Banca Naţională a României, privind prevederile actelor constitutive, Direcţia de Reglementare şi Autorizare a emis alte observaţii, decât cele anterioare, fără a mai lua în calcul faptul că răspunsul la aceste solicitări există în cadrul documentaţiei depuse şi a hotărât, încălcând propriile norme metodologice, că va fi luată în considerare doar documentaţia depusă până la sfârşitul lunii septembrie 2001, iar nu până la 27 noiembrie 2001, cum ar fi fost corect.
În opinia recurentei, prin Hotărârea Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României s-a făcut o interpretare nepotrivită a dispoziţiilor OUG nr. 97/2000, modificată, aplicându-se legea împotriva scopului şi spiritului ei, prin măsuri forţate şi cu încălcarea propriilor norme metodologice.
În cauză, au formulat cereri de intervenţie în interes propriu: B.P.C.T. Braşov, C.C. D. 3 Galaţi, C.C. C. Galaţi, C.C. C. Reşiţa, C.C. A.V. Sânnicolau Mare, C.C. A. Timişoara, C.C. Deta, C.C. A. Orăviţana, C.C. A.R. Recaş, C.C. Giarmata, C.C. A. Arad, C.C. V. Sântana, C.C. A. Gătaia, C.C. A. Boldeşti Scăieni, C.C. S.A. Caransebeş, C.C. - B.P. Salto, C.C. - B.P.M. Târgovişte, C.C. U. Braşov.
S-a mai formulat cerere de intervenţie în interesul recurentei, de către C.C. E. Bistriţa.
În şedinţa din 26 iunie 2003 s-a precizat că cererile de intervenţie sunt în interesul recurentei, fiind încuviinţate, în principiu, prin încheierea de şedinţă de la acea dată.
Prin precizarea adusă recursului, C.T.C.C. - B.P.E. a arătat că recursul este promovat împotriva Hotărârii nr. 8 din 28 ianuarie 2002 a Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României, prin care se menţin dispoziţiile Hotărârii Băncii Naţionale a României nr. 172 din 27 noiembrie 2001, privind respingerea cererii colective de aprobare a reorganizării organizaţiilor autonome de credit cooperatist, schimbarea statutului juridic al acestora, constituirea reţelei şi C.C. C.P. (denumire rezervată la Registrul Comerţului).
Pentru recurentă şi interveniente, avocatul ales A.S. şi procuratorul intervenientelor, au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 122/2004, pentru modificarea OUG nr. 97/2000.
Prin încheierea nr. 8032 din 4 noiembrie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, cu privire la excepţia invocată, pe care a trimis-o, spre soluţionare, autorităţii competente, suspendând judecarea cauzei, până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 196 din 14 aprilie 2005, a respins excepţia invocată de recurentă şi interveniente.
După repunerea pe rol a cauzei, prin încheierea din 6 octombrie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus să se depună la dosarul cauzei, Hotărârea Băncii Naţionale a României nr. 20 din 11 mai 2001m precum şi Hotărârea Adunării Generale a C.T.C.C. - B.P.E., în curs de reorganizare sub denumirea C.C. C.P., cu privire la continuarea procesului în prezenta cauză, iar la data de 24 noiembrie 2005, s-a depus la dosarul cauzei, Hotărârea nr. 20/2001 a Băncii Naţionale a României, cu anexele ei.
Examinând cauza, în raport cu toate criticile formulate, cu probele administrate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, atât recursul, cât şi cererile de intervenţie sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin Hotărârea nr. 172 din 27 noiembrie 2001, Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României a respins, în baza prevederilor art. 141 lit. a), b), c), d), e), f) şi g) din OUG nr. 97/2000, modificată şi completată prin OUG nr. 272/2000, a cererii de aprobare colectivă a reorganizării reţelei cooperatiste de credit C.P., formată din C.C. C.P., cooperativele de credit afiliate şi cooperativele de credit care urmează să se înfiinţeze în baza ordonanţei, asociate la aceasta, motivele fiind prezentate în Anexa nr. 1 la prezenta hotărâre.
Rezumativ, Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României a reţinut că: a) documentaţia prezentată este incompletă sau nu este întocmită în conformitate cu dispoziţiile ordonanţei sau cu reglementările date în aplicarea acesteia; documentaţia prezentată este insuficientă pentru a determina dacă organizaţiile cooperatiste de credit îşi vor desfăşura activitatea în conformitate cu ordonanţa; documentaţia prezentată este insuficientă pentru a determina dacă onorabilitatea, pregătirea şi experienţa profesională a conducătorilor organizaţiilor cooperatiste de credit sunt corespunzătoare pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute în studiile de fezabilitate şi pentru desfăşurarea activităţilor propuse; din evaluarea studiilor de fezabilitate se consideră că atât organizaţiile cooperatiste de credit, cât şi reţeaua în ansamblul ei nu pot asigura realizarea obiectivelor propuse în condiţii compatibile cu buna funcţionare a acestora; actele constitutive ale organizaţiilor cooperatiste de credit afiliate nu sunt întocmite în conformitate cu prevederile actului constitutiv cadru; nu sunt îndeplinite condiţiile privind realizarea nivelului minim al capitalului agreat al reţelei stabilit prin ordonanţă şi prin reglementările date de Banca Naţională a României, în aplicarea acesteia; documentaţia prezentată cuprinde modificări faţă de cea pe baza căreia a fost acordat avizul prealabil de constituire a reţelei şi care sunt contrare prevederilor ordonanţei ori reglementărilor date în aplicarea acesteia, fiind concretizate în amănunt toate aceste motive.
Prin aceeaşi hotărâre au fost atenţionaţi reprezentanţii reţelei cooperatiste de credit că, potrivit art. 23 din Normele Băncii Naţionale a României nr. 7/2000, respingerea cererii de aprobare colectivă atrage în mod automat revocarea avizului prealabil de reorganizare, precum şi faptul că acestora le revine obligaţia comunicării acestei hotărâri şi a faptului că organizaţiile precizate la poziţia 1 - 32 din Anexa nr. 2 la hotărâre urmează să se conformeze art. 262 din ordonanţă.
Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României, prin Hotărârea nr. 8 din 28 ianuarie 2002, a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de C.T.C.C. - B.P.E. - C.C. C.P., apreciind, în esenţă, că aspectele prezentate în susţinerea contestaţiei nu sunt de natură să modifice hotărârea atacată. S-a mai reţinut că din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că reprezentanţii reţelei C.P. nu au respectat prevederile legale referitoare la documentaţia ce trebuie depusă la Banca Naţională a României, în vederea obţinerii aprobării colective de reorganizare a reţelei, nici chiar atunci când, în mod repetat, au fost sesizate asupra acestor probleme, atât de Direcţia de Reglementare şi Autorizare, cât şi de conducerea executivă a Băncii Naţionale a României.
Este adevărat că prin Hotărârea nr. 20 din 11 mai 2001, a Băncii Naţionale a României, semnată de Guvernatorul acesteia, în baza dispoziţiilor art. 246-252 din OUG nr. 97/2000, ale Secţiunii a III-a din Normele Băncii Naţionale a României, nr. 7/2000 şi cele ale art. 253 din ordonanţă, s-a aprobat, prin art. 1, cererea de avizare prealabilă a reorganizării reţelei cooperatiste de credit formată din C.C. C.P. şi cooperativele de credit asociate, dar în condiţiile prevăzute de această hotărâre - Anexele nr. 2 - 5.
Prin art. 2-9 al aceleiaşi hotărâri au fost respinse cererile privind avizarea prealabilă în cazul organizaţiilor cooperatiste precizate, iar prin art. 10-12 au fost formulate atenţionări ale reprezentanţilor reţelei.
În plus, la art. 13 din Hotărârea nr. 20/2001, se menţionează textual situaţiile în care nerespectarea condiţiilor impuse constituie motiv de revocare a avizului prealabil.
Mai mult, din probele administrate în cauză rezultă, pe de o parte, că unele cooperative au contestat măsurile de respingere a cererilor de avizare, iar hotărârile prin care s-au menţinut soluţiile, au fost păstrate şi de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Pe de altă parte, alte cooperative au renunţat la judecarea recursului împotriva hotărârilor prin care s-au respins cererile de avizare prealabilă.
Aşadar, susţinerea potrivit căreia Banca Naţională a României a exclus zece cooperative de credit care nu au primit avizul prealabil, este nefondată, pe de o parte, întrucât, conform art. 255 din OUG nr. 97/2000, modificată, aprobarea colectivă se solicită doar de către cooperativele care au primit aviz prealabil.
Pe de altă parte, contestaţiile privind măsura de respingere a cererii de acordare a avizului prealabil la Curtea Supremă de Justiţie, au primit soluţiile arătate în cele ce preced.
De altfel, în situaţia în care recursul împotriva hotărârilor Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României ar fi fost admis, aceste cooperative aveau posibilitatea să formuleze cerere de aprobare colectivă de reorganizare şi să-şi continue procesul de autorizare.
Prin urmare, Înalta Curte constată că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că, atât casa centrală, cât şi cooperativele afiliate nu au îndeplinit condiţiile prevăzute de art. 141 lit. a), b), c), d), e), f) şi g) din OUG nr. 97/2000, modificată şi a normelor de aplicare emise de Banca Naţională a României.
Referitor la motivul privind necomunicarea către cooperativele afiliate la casa centrală, a soluţiei de respingere a cererii de aprobare, se constată că şi acesta este nefondat, în raport cu dispoziţiile art. 255 pct. 1.1., raportat la prevederile art. 252 lit. b) din OUG nr. 97/2000, modificată şi cu cererea înregistrată la Banca Naţională a României, cu nr. 33944 din 10 august 2001.
În consecinţă, constatându-se că actele atacate sunt legale şi temeinice, iar criticile formulate acestora, nefondate, urmează a se respinge, atât recursul, cât şi cererile de intervenţie formulate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.T.C.C. - B.P.E., în curs de reorganizare sub denumirea C.C. C.P. - Instituţie de credit în constituire Bucureşti, împotriva Hotărârii nr. 172 din 27 noiembrie 2001, a Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României şi cererile de intervenţie formulate de: C.C. A. Gătaia, judeţul Timiş; C.C. V. Sântana, judeţul Arad; C.C. A. Arad; C.C. E. Bistriţa; C.C. A.V. Sânnicolau Mare; B.P.C.T. Braşov; C.C. D. Galaţi; C.C. C. Galaţi; C.C. C. Reşiţa; C.C. A. Boldeşti- Scăieni, judeţul Prahova; C.C. S.A. Caransebeş, judeţul Caraş-Severin; C.C. U. Braşov; C.C. M. Bucureşti; C.C. T. Botoşani, judeţul Botoşani; C.C. B.P.S. Bucureşti; C.C. A. Timişoara; C.C. A. Deta, judeţul Timiş; C.C. A.O., Oraviţa, judeţul Caraş-Severin; C.C. A.R. comuna Recaş, judeţul Timiş; C.C. G. Giarmata, judeţul Timiş şi C.C. B.P.M. Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1207/2006. Contencios. Recurs împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1214/2006. Contencios. Anulare decizie a... → |
|---|
